Emilia Șercan pare să fi intrat într-o competiție fără de sfârșit, în buclă, una a ridicolului, în care concurează cu ea însăși. Miza, nu pot să o știe decât cele două concurente. Nu aș fi crezut că Emilia Șercan dispune de un arsenal inepuizabil, din care să lanseze salve după salve de gesturi menite să-i ascundă minciuna, ipocrizia și impostura. De înțeles până la un punct, acela până la care și-a apărat imaginea pe care tot ea și-a făcut-o pulbere, deja fosta jurnalistă a dat-o în prosteală. Se verifică ea pe ea, dar cu grijă, nu pe acolo, pe unde sunt pitite bubele și, precum Ceaușescu într-un celebru banc, anunță cu glas de alămuri faptul că este urmărită prin magazinele de confecții.
A început ușor, prin primăvara lui 2017 - era deja specializată în depistarea impostorilor în materie de doctorate - atunci când Emilia Șercan a fugit plângând din emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniştii”: „Mă simt o mare impostoare! Cum să mă pretind eu o profesionistă a presei de vreme ce am făcut marele compromis cu Vîntu pe care eu l-am investigat?”. Momentul a venit după ce Eugenia Vodă i-a adus aminte de mutatul de la Evenimentul Zilei, la Vîntu, mai precis la 8500 de euro lunar.
La puțin timp, a trecut la minciuna lejeră, aia de care emitentul crede că va fi uitată: a anunțat ferm că are în curs de derulare o investigație proprie, care va răspunde acuzației clare, probate imparabil, potrivit căreia și-a plagiat teza de licență. Nici până în ziua de astăzi nu a suflat un singur cuvințel cu privire la plagiat, deși și-a făcut un renume cu deconspirarea hoților din această categorie. Mai recent, a reclamat public că victimele dezvăluirilor sale în materie de plagiat, au pus la cale un kompromat împotriva ei. Așa cum am spus și la vremea scandalului, niște poze în care apărea în ipostaze caraghios-deșănțate, de-a dreptul ridicole, dacă ar fi fost să mă întrebați pe mine, au migrat de pe un dispozitiv de stocare personal, către niște site-uri deocheate din Republica Moldova, și de acolo, în toate cele patru zări ale Internetului, spre deliciul, distracția, sau chiar dezgustul publicului, de la caz la caz. Concluzia jurnalistei? Nu că i s-ar fi tras de la vreun entuziasm erotic de moment. „Autoritățile statului au orchestrat o operațiune de kompromat împotriva mea. Acum încearcă să o mușamalizeze”, a fost ideea-titlu a explicațiilor găsite și comunicate de jurnalistă: pozele au plecat de la ea, nu știe cum, au ajuns la cineva, nu știe cine, i-a fost fluturată amenințarea că vor fi publicate, nu știe de către cine, a depus la poliție o plângere însoțită de o copie după mesajul de amenințare, după care, pozele au apărut pe site-urile pentru adulți din Moldova și de acolo, urbi et orbi. Așadar, concluzia: Pozele au plecat de la Poliție! De unde și chestia cu kompromatul.
Au mai urmat și alte penbilități, așa cum a fost aceea cu plagiatul din lucrarea de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, pe care Emilia Șercan l-a acuzat ca atare, dar pe care în cartea publicată de ea la Humanitas, „Fabrica de doctorate”, nu l-a mai pomenit nici măcar la notele de subsol. Apoi, povestea cu zisul plagiat al lui Sorin Câmpeanu, dintr-un caiet de lucrări destinat seminarelor în care viitorii ingineri de îmbunătățiri funciare aflau adâncimea la care se îngroapă țevile de irigații. Nu în cele din urmă, o continuă văicăreală cu privire la cât de persecutată este.
La zi, vești noi. Nu, nimic despre plagiatul tezei de licență, cel pe care promitea acum cinci-șase ani să-l lămurească, ci despre faptul că și-a analizat teza de doctorat și a aflat bucuroasă că nu și-a plagiat-o: „Până astăzi am refuzat să îmi bag teza de doctorat pe TurnitIn pentru a o verifica, știind foarte bine că fiecare cuvânt din teză a fost scris de mine, știind bine cât de mult am muncit și că nu am nevoie de rezultatul niciunui raport din lumea asta pentru a-mi certifica originalitatea tezei”. Este minunat că fiecare cuvânt din teză a fost scris de ea și o felicit că a rezistat tentației care a învins-o când cu teza de licență, dar cu aia cum rămâne? Schema folosită de fosta jurnalistă este una clasică, se numește mutarea țintei.
Toate astea însă, în timp ce este și urmărită, căci naiba a mai văzut erou în cetate care să nu treacă și prin așa ceva. Ne povestește tot ea(fragmente):
„Astăzi dimineață am fost urmărită. Scena s-a derulat la H&M Unirii. Episodul s-a derulat pe parcursul a circa 15 - 20 de minute, nu a fost o senzație de moment, ci una trezită de faptul că un bărbat singur, neînsoțit, se plimba printre rafturile cu haine și lenjerie de damă, fără să se apropie de vreun umeraș, dar se învârtea exact în zona din magazin în care mă duceam eu. Când mi s-a părut suspectă prezența acelui bărbat, am ieși din magazin. Am intrat într-un alt magazin pentru câteva minute. M-am întors după circa 5 minute sperând să nu îl mai văd. Am intrat înapoi am dat în mod neașteptat cu ochii de acel bărbat. Părea agitat. M-am uitat insistent la el și cu o privire deloc prietenoasă. A părut descumpănit câteva secunde, s-a dus înspre scări, a stat câteva secunde ezitând în capul scărilor, apoi a coborât. Am coborât și eu după el, după câteva secunde de ezitare, însă nu l-am mai văzut nicăieri. Dispăruse. Nu știu dacă a fost un filaj la vedere pentru a fi intimidată sau dacă cineva e interesat să afle dacă există anumite surse care îmi livrează informații.”
Aici, este fără comentarii. Sunt de prisos și nici nu este corect să le fac, pentru că nu am nicio pregătire în domeniul psihologiei clinice. Ceea ce pot spune, aici mă cam pricep, filorii care execută misiuni la vedere, de intimidare, nu fug rușinați, atunci când sunt văzuți, pentru că tocmai d-aia sunt la vedere, ca să fie văzuți. Pe de altă parte, documentarea unui contact personal, într-un magazin dotat cu camere video, prin metoda filajului, este de actualitatea folosirii unui abac la calculul traiectoriei unui asteroid. Cel mai probabil, omul ăla își aștepta amanta, femeie măritată, să iasă de la cabina de proba, și a crezut că este surprins de soacra iubitei.
Revenind, de ce insist pe acest subiect, al plagiatului comis de Emilia Șercan în teza sa de licență? În fond, nu este vreo campioană a furtului pe meleagurile noastre. În schimb, deține centura neagră la categoria găinari specializați în demascarea găinarilor. Ceea ce este absolut dezgustător.