Canalul de televiziune torinez "Rete 7" transmite saptamânal un program de 12 minute în limba româna. Programul, denumit ”Teleobiectiv” este transmis vinerea de la ora 19.40, reluat de 4 ori în cursul săptămânii şi se adresează românilor care locuiesc în zona Piemonte şi Lombardia, dar poate fi recepţionat şi prin satelit. Prezentatoarea emisiunii este o românca care, prin voluntariat, reuşeşte să menţină constanţa emisiunii. Este vorba despre Laura Goldan (32 de ani), din Galaţi. A venit în Italia în vara anului 2003, iar în acest moment locuieşte la Torino împreună cu cei doi copii ai săi.
Ce te-a determinat să vii în Italia? A fost o decizie personală sosirea mea aici. M-am gândit în primul rând la cei doi fii ai mei, Alex (12 ani) şi Teo (7 ani), la faptul că venind în Italia le-aş putea oferi un viitor mai bun. Am reuşit să-i aduc şi pe ei în Italia anul trecut, după terminarea divorţului cu fostul meu soţ.
Care este formatul emisiunii pe care o prezinţi? În cadrul emitentului ”Rete7” am un proiect de telejurnal, un buletin de ştiri în limba română cu subtitrare în limba italiană şi care a ajuns la cea de-a şaptea emisiune. Este un săptămânal de actualitate, cultură, informaţie, servicii teritoriale, precum şi noutăţi sau reportaje din România. Este transmis în fiecare vineri, de la orele 19.40 şi durează 12 minute. Are însă multe reluari în timpul săptămânii, la ore diferite.
Putem vorbi deja de satisfacţii şi succese? Cred că este precoce să vorbim de satisfacţii. Sper să mă pot declara satisfacută cât mai curând pentru ceea ce fac. Eu o consider o mână de ajutor celor ca mine, care se găsesc într-o ţară străină şi doresc să beneficieze de cât mai multe informaţii utile care ar putea să le îmbunătăţească viaţa.
Dar mai este un lucru pe care atât eu, cât şi cei ce lucrează la acest proiect, trei fete românce şi un băiat italian care fac montajul, îl dorim: să dăm o altă imagine comunităţii noastre. Este un lucru extrem de dificil într-o perioadă în care ştirea de cronică neagră este cea mai des întâlnită. Cred că am reuşit să fim la curent şi să ţinem la curent pe cei care ne urmăresc, cu multe evenimente de actualitate.
Care sunt evenimentele mai importante pe care le-ai prezentat în exclusivitate? Am fost prima care a publicat în televiziune ştirea despre capturarea în Olanda a asasinului celor doi români ucişi la Torino, în luna februarie.
Am transmis imagini de la noaptea de Înviere, atât din Torino, cât şi din România, despre marea afluenţă de intrări în România pe la vama Nădlac cu ocazia Paştelui. Am reuşit să înregistrez şi să transmit declaraţiile a doi baieţi români homosexuali care frecventau o saună gay, închisă ulterior pentru trafic de prostituţie. Am amintit mereu despre zborurile low-cost spre România, despre vizita ambasadorului României din Italia la Torino, dar şi despre toate expoziţiile de artă şi evenimentele culturale ce s-au desfăşurat pe teritoriul piemontez.
Ţi-a schimbat stilul de viaţă noua ocupaţie? Modul de viaţă mi s-a schimbat în sensul că, datorită timpului necesar pregătirii materialelor am devenit musafir în casa mea, iar copii îi văd doar dimineaţa, când pleacă la şcoală, şi seara.
În rest, nu este nicio schimbare, eu sunt tot aceeaşi, iar prietenii care ma cunoşteau şi mă preţuiau înainte când lucram ca “badante”, mă preţuiesc şi acum când lucrez la acest proiect.
Consideri că merita acest efort? Îmi place ceea ce fac, este însă o stradă sinuosă. Gândul la utilitatea acestui proiect mă ajută să merg înainte. Când spun utilitate, mă refer la româncele care lucrează ca asistente sau colaboratoare fixe, la cât de puţin contact au acestea cu realitatea, un program ca al meu ajutându-le mult pentru a accede la informaţii prin intermediul televizorului.
Ai trecut şi prin momente dificile? Chiar zilele trecute, la festivalul românesc organizat la Torino. Fiind acreditată de către organizatori pentru a face filmări şi a realiza un reportaj despre festival, în timpul concertului cântareţei Mioara Velicu au venit trei bărbaţi, români şi utilizând o metodă rezervată delicvenţilor, cea a intimidării persoanei, m-au luat la întrebari într-un mod mai puţin ortodox, agresându-mă, fără să le pese de ecusonul pe care l-am arătat şi de “Pass-ul” de serviciu.
Mi-au cerut să desfac videocamera şi să le arat ceea ce am filmat. Până la urmă a trebuit să apelez la forţele de ordine ale poliţie, care din fericire mă cunoşteau. Cei trei făceau parte din organizare, dar în momentul în care s-au apropiat de mine, nu numai că nu s-au legitimat, dar m-au luat peste picior, spunând că ei sunt cu amantele la terasă şi nu vor să fie filmaţi.
Sunt foarte indignată şi voi trimite o scrisoare organizaţiei, pentru a-i întreba anume cei care sunt plătiţi să asigure ordinea, în loc să mă protejeze, având în vedere că făceam un serviciu atât lor, cât şi întregii comunităţi, de fapt m-au agresat.
Andi Rădiu Realitatea din Italia