Unul dintre cei mai mari eroi naționali, generalul Livius Teiușanu, invalid de război, primul atașat militar al României la Washington, a murit în sărăcie la 5 februarie 1963, ca un câine, pe marginea drumului, spunea col. ( r.) Victor Epure, președintele Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” - Filiala Olt cu prilejul slujbei de pomenire din februarie de la Drăgănești-Olt.
Nu mai are familie, nu mai are urmași. A fost căsătorit cu o americancă, Anna Adele Humpfrey (1895–1925) cu care a avut o singură fiică, Cavada Humpfrey Teiușanu Kilty, născută în 17 iunie 1919 și decedată pe 19 iulie 2007 la Londra, mai amintea col. ( r.) Victor Epure.
Livius Teiușanu s-a prăpădit în localitatea natală chiar sub umbra unui stejar secular ce a fost declarat, „Monument în cinstea eroilor martiri din toate timpurile”.
Pe generalul Teiușanu nu l-au avut la inimă nici regele Carol al II-lea, căruia îi critica excesele, dar nici comuniștii pe care îi acuza, cu argumente, pentru distrugerea valorilor naționale, a intelectualilor și mai ales pentru faptul că nu a acceptat niciodată implicarea rușilor în schimbarea politică a României.
Livius Teiușanu s-a născut, în familia unui preot bogat la 1 septembrie 1888, în Drăgănești-Olt și a murit pe 5 februarie 1963, tot acolo. A fost primul atașat militar al României în Statele Unite ale Americii (1918-1920).
Militar de carieră, a participat la campania din Bulgaria în 1913, iar în 1916 a fost grav rănit, pierzându-și brațul drept. Deși era reformat și încă nerefăcut complet, în 1917 a cerut să i se permită revenirea pe front.
A fost însă trimis profesor la Şcoala Militară, fiind înaintat în gradul de căpitan și apoi maior.
În acest an o prezenta elevilor-ofițeri pe Ecaterina Teodoroiu, alături de care luptase în Oltenia, numind-o cu predestinare Ioana D’Arc a României.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric