Ceea ce se întâmplă în lumea arabă este fără precedent. Revoluţia, care a izbucnit întâi în Tunisia şi apoi în Egipt, a spart bariera fricii şi, pentru prima dată, protestele pro-reformă se răspândesc în Orientul Mijlociu şi nordul Africii ca focul.

După înlăturarea lui Hosni Mubarak, care a condus Egiptul cu mână de fier pentru aproape 30 de ani, am sunat-o pe prietena mea din această ţară, Nevine, şi am felicitat-o. "M-am dus în piaţa Tahrir doar pentru a-i povesti fiicei mele într-o zi, când va creşte, despre revoluţie", a spus Nevine, cu o voce veselă.

Ceea ce se întâmplă în lumea arabă este fără precedent. Revoluţia, care a izbucnit întâi în Tunisia şi apoi în Egipt, a spart bariera fricii şi, pentru prima dată, protestele pro-reformă se răspândesc în Orientul Mijlociu şi nordul Africii ca focul. Şi mai interesant este însă faptul că protestele de stradă şi acţiunea politică sunt conduse de tineri, sătui de corupţia înrădăcinată, greutăţile economice şi represiunile politice.

În Iordania, oamenii nu se iau la trântă cu regimul, ci cu politicile lui. Ei cer ca puterile regelui să fie limitate. Regele care se bucură acum de puterea absolută. El numeşte şi demite pe primul-ministru. Chiar dacă parlamentul este ales, regele îl poate, de asemenea, dizolva şi conduce prin decret.

Regele Abdullah, totuşi, l-a demis pe primul-ministru, la începutul lunii februarie, ca răspuns la protestele de stradă, şi a promis, alături de noul guvern condus de un fost premier şi ex-general de armată, că va continua cu reforme reale. Luna trecută, el a aprobat, de asemenea, un pachet de ajutor economic, sperând să uşureze impactul preţurilor tot mai mari la alimente asupra cetăţenilor.

Dar iordanienii au continuat să ia cu asalt străzile, în proteste paşnice, cerând reforme şi protestând împotriva avântului tot mai mare al preţurilor alimentelor. Iar cei care ies pe străzi nu sunt numai tradiţionalii opozanţi islamişti sau simpatizanţi ai stângii, ci şi oameni simpli."Avem nevoie de schimbări constituţionale", spune Sabri Akroush, un profesor pensionar, de 54 ani. "Avem nevoie ca ramura executivă să fie aleasă de parlament, pe baza unei legi electorale moderne. Suntem optimişti în ceea ce priveşte puterea străzii, pentru că oamenii pot crea schimbarea", a adăugat acesta.

În timpul protestelor, oamenii au purtat bannere prin care cereau ca "cei corupţi să fie trimişi în judecată", altele care avertizau că "oamenilor le este foame". De fapt, o nouă putere socială se instaurează pe stradă, condusă de tineri. "Vrem ca guvernul să fie conştient că încă există resentimente publice", susţine Mahdi Seifan, un activist de 29 de ani într-o grupare a tinerilor cunoscută drept "Jayeen", creată luna trecută pentru a protesta împotriva politicilor guvernului.

Doar de curând au avut loc ciocniri între demonstranţii antiguvernamentali şi suporterii puterii. Câţiva au fost răniţi, când cei din urmă, înarmați cu bâte, au urmărit primul grup. Oricum, iordanienii susţin că vor continua să protesteze, până când guvernul va ţine cont de cererile lor. Regele a cerut din nou urgentarea reformelor, dar cu schimbările sufleteşti din Orientul Mijlociu, oamenii spun că nu mai pot aştepta mult.

Suha Maayeh, corespondent al ziarului The National în Amman, Iordania