Autorităţile române ar putea solicita şi obţine o uşoară creştere a deficitului bugetar pentru anul 2012, faţă de nivelul de 2,2% din PIB convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi partenerii internaţionali, pentru a fi acoperit golul de finanţare pentru ultimele 45 de zile din acest an, potrivit mai multor analişti economici citaţi de Agerpres.
"Probabil se va jongla cu tăierea unor cheltuieli de investiţii şi se vor îndrepta resurse spre cheltuielile sociale. Este posibilă o uşoară creştere a deficitului bugetar la 2,5% din PIB pentru 2012. Totuşi, aceasta nu înseamnă că bugetul este sănătos. Acum sunt amânate, şi nu le poţi amâna la nesfârşit, o serie de cheltuieli care trebuie făcute, cum sunt drepturile salariale câştigate în instanţă", a declarat analistul economic Constantin Rudniţchi.
În opinia sa, golul de finanţare al bugetului nu reprezintă o problemă majoră, chiar premierul menţionând o serie de soluţii în acest sens. În plus, a mai spus Rudniţchi, Ministerul Finanţelor mai are la dispoziţiei un fond tampon de peste trei miliarde de euro.
Avocatul Gabriel Biriş, specializat pe probleme de fiscalitate, a declarat că ar putea fi necesară o ajustare a deficitului bugetar de la 2,2% din PIB la 2,5-3% din PIB în 2012. Fondurile structurale, unul din motive
Biriş a spus că istoric bugetele sunt în general "umflate" pe partea de venituri şi de cheltuieli, iar aceste aspecte sunt corectate la rectificările din cursul anului.
Analistul economic Ionel Blănculescu, fost ministru în Guvernul Năstase, a declarat că efortul bugetar pentru susţinerea proiectelor europene, în condiţiile în care plăţile de la UE erau blocate, se ridica în primăvara acestui an la circa 3 miliarde euro (17% din alocarea UE de 19 miliarde euro, iar absorbţia 7%), iar acum a ajuns probabil la 4 miliarde euro (24-25%), bani care nu s-au mai întors deocamdată la buget.
Blănculescu a estimat că deficitul bugetar ar putea fi ajustat uşor, spre 2,5% din PIB.
Blănculescu a mai spus că declaraţia premierului privind golul de finanţare la buget arată mai degrabă modalitatea "arhaică şi primitivă" în care este construit bugetul, nu pe programe multianuale, ci în funcţie de necesităţile ministerelor.