Spre sfarsitul anului 1965, pe masura ce ascensiunea formatiei continua in ritm alert, problemele legate de gestiunea afacerilor devenisera din ce in ce mai complexe.
Iar Andrew Oldham, managerul trupei, sa nu uitam, avea numai 21 de ani. Momentele in care se simtea depasit de situatie erau tot mai numeroase, mai ales ca mai avea in plan preluarea si a altor trupe, precum si extinderea activitatii casei sale de discuri, Immediate.
Crizele maniaco-depresive generate de stres l-au determinat pe Andrew sa-si caute in primul rand un contabil. Desi pana la acea data vandusera peste 10 milioane de single-uri si cinci milioane de albume si castigasera aproape cinci milioane de dolari din turnee, The Rolling Stones erau tot timpul cu banii pe sponci, fapt devenit deja intolerabil.
In aceste conditii intra in scena Allen Klein, un american lipsit de scrupule care, in mai putin de doi ani, plecat din pozitia de asociat in afaceri, avea sa-i fure pe Stones lui Oldham. Inceputul a fost unul de vis. Klein le promisese muzicienilor ca ii va face in cateva luni milionari si... s-a tinut de cuvant.
Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO