S-au simţit, s-au atins şi s-au plăcut. S-au luat din dragoste platonică, pe nevăzute. Se iubesc cu ochii minţii!
Când îi vezi pe stradă, par doi adolescenţi îndrăgostiţi lulea. Se ţin de mână şi merg strâns lipiţi unul de altul. Păşesc încet şi îşi vorbesc în şoaptă. El are 38 de ani şi ea 36. Sunt mititei de statură şi n-ai zice că fata lor de 16 ani e săritoare cu prăjina şi a ieşit vicecampioană naţională. Sunt microbişti înrăiţi de mici. Ea e stelistă şi el dinamovist. Merg şi la meciuri, la care nu se uită niciodată. Râd şi rostesc simultan: "Pe stadion, ne place atmosfera!". Sunt căsătoriţi de 17 ani şi se iubesc ca în prima zi. Dragostea lor, oricât de straniu ar suna, n-are nimic de a face cu atracţia fizică. Asta pentru că nu s-au privit niciodată în ochi. În schimb, se recunosc perfect după miros şi atingeri. Dan şi Loredana Drăgan sunt orbi.
"Ochii minţii văd omul!"
"Eu doar zăresc lumina. Când eram mică vedeam. Am făcut chiar ani de şcoală generală. Puteam să citesc şi învăţasem să şi scriu…", oftează Loredana. Are degenerescenţă oculară: "Practic, mi se macină retina!". "Şi eu, cam tot aşa!", o completează bărbată-său. El a făcut o şcoală specială pentru "ambliopi". "Aşa le spunea, pe atunci, nevăzătorilor. Am atropie optică. Şi mai am şi strabism şi nistagmus!", turuie Dan Drăgan.
S-au cunoscut la o şcoală specială pentru nevăzători, la Arad. Ea e din Râmnicu Vâlcea, iar el din Bucureşti. "Da' mai serios ne-am cunoscut când ne-am angajat la Cooperativa de Invalizi, în '94!", o face Dan să roşească pe Loredana. Confecţionau perii de tot felul, pe salariul minim. Acum sunt pensionaţi amândoi. "Am împlinit 16 ani de căsnicie pe 22 septembrie şi Andreea s-a născut pe doi septembrie...", e mândră femeia.
Dar cum de s-au iubit aşa de tare de la început, fără să se vadă? "Eu după vorbă simt omul. După cum vorbeşte şi se comportă. Politicos şi pozitiv... Nu contează cum arată, ci ce are în suflet! Poa' să fie frumos , da' să fie negru înăuntru. Ochii minţii percep omul cel mai bine...", explică Dan cum "vede" el viaţa.
Azi, nebunului îi spui persoană cu dezabilitate psihică, ţiganului îi zici rom, şchiopului că are o dizabilitate motorie şi orbului că-i nevăzător. Cuvântul handicapat e proscris. "Cuvântul orb nu mă supără prin ceea ce înseamnă, ci dacă e spus pe un anumit ton. Eu spun că-s orb şi nu mă deranjează!", tranşează Dan problema semantică. Nevastă-sa îl susţine: "Prietenele mele văzătoare îmi spun că nu-şi dau seama că sunt aşa... Că mai degrabă ele au o problemă!". Dan "vede" lucrurile bine: "UE impune reguli! Orb-nevăzător, handicap-dizabilitate... Şi la Oltchim a impus privatizarea rapidă şi a ieşit o mascaradă! Dan Diaconescu e un circar. Vrea capital politic. Părerea mea!".
Ea stelist, el dinamovist!
Sunt microbişti înrăiţi! "Mi-e îmi place fotbalul! Îmi place cum comentează Hobana, Ţopescu, Mihai Mironică, Costi Mocanu, Grădinescu, Graur şi Ilie Dobre!", îşi înşiră Loredana comentatorii favoriţi. Dan e nemulţumit: "Era mai bine înainte când la radio era emisiunea Fotbal minut cu minut". Loredana e stelistă, iar restul familiei ţine cu Dinamo. Merg şi la meciuri împreună. Ultima oară au fost la România-Belarus, pe Naţional Arena. "Ne place atmosfera de pe stadion, da' din păcate încep la ore târzii şi n-avem cu ce să ne întoarcem acasă... Mi-ar place să merg la Steaua-Dinamo!", explică inexplicabilul Loredana Drăgan.
Amândurora le place de galeria Petrolului: "Da' şi cum cânta cea a Rapidului sau a Stelei! Să vedeţi acum cu Copenhaga!". Spun că nu se mai înjură pe stadioane ca în anii trecuţi. "Naţional Arena a ridicat ştacheta", e Dan sigur pe el. Se bucură ca doi copii când vorbesc de fotbal. "Îmi plăcea Rădoi, că ţinea echipa lângă el! Îmi place şi de Torje, chit că-i dinamovist şi, mai ales, Chiricheş! Tănase are numa' fiţe în cap... Şi nici Mutu nu mi se pare ok!", e expertă nevăzătoarea.
Şi-ar dori un abonament la meciurile Stelei. "Da' şi la Dinamo ar fi bine!". Dragoş Săvulescu a promis că le va da celor doi soţi patru bilete la toate meciurile lui Dinamo de acasă, din acest sezon. Când l-am pus pe speaker au amuţit. Parcă nu le vine a crede.
Ei sunt orbi, iar fiica face atletism
Sunt oameni normali. El joacă şah, stă la calculator, iar ea calcă, spală şi găteşte
Mama cea oarbă şi fiica "văzătoare" sunt prietene. "Eu mi-am văzut părinţii ca pe nişte oameni normali. Doar când mă întreba învăţătoarea dacă ai mei au probleme cu ochii, mă simţeam un pic jenată", spune Andreea, fata "normală" a perechii de nevăzători. E roşie în obraji. Vine de la antrenament. A sărit cu prăjina toată dimineaţa şi se grăbeşte să se schimbe, că pleacă la şcoală.
Fata îi ajută şi ea cum poate, dar sprijinul e la părinţii lor: "Noi locuim cu socrii. Ei văd şi ne ajutăm între noi! Vin dintr-o familie cu trei copii nevăzători, dar cu părinţi normali. Soţul e singurul nevăzător din patru fraţi". Nu le-a fost frică să o conceapă pe Andreea? Că putea să se nască oarbă? "Soră-mea are doi copii şi amândoi sunt bine! Medicul mi-a zis că primul copil va fi 99% sănătos", se înveseleşte femeia.
Azi, Andreea e deja domnişoară. Parcă în ciuda sorţii face un sport pe care părinţii săi doar şi-l imaginează: e săritoare cu prăjina! "Fac atletism de cinci ani şi jumătate. De sărit, sar doar din martie! Am depăşit ştacheta de 2, 60 metri vara asta şi am ieşit pe locul doi la Naţionale", se mândreşte fata de doar 1,58 metri. Pe maică-sa a depăşit-o şi mai are puţin şi e şi peste taică-său. "Să mai crească, că noi suntem de talie mică", se bagă în vorbă maică-sa. Se fâstâceşte: "Io's olteancă şi-s mai vorbăreaţă!".
Un job inedit a avut acum doi ani când a servit îngheţată, într- un local de fiţe, pe întuneric: "Îi ajutam să intre înauntru şi le dădeam îngheţata! Pentru ei era amuzant… Mă întrebau dacă am ochelari cu infraroşu. Le ziceam că da şi, când le dădeam ochelarii de soare, se dezumflau! Făceam şi curat pe mese... Ca acasă! Nu se pune problema de spălat, călcat sau de mâncare. Fac şi sarmale, musaca, orice! Am măsurile mele: cu paharul, cana sau lingura...". Andreea se linge pe buze: "Mama îmi face chec, cozonac şi plăcinte!". Dan se intimidează: "Eu mai mult la calculatorul cu sinteză vocală...". Amândoi au mobile cu sistem "Symbian", special pentru nevăzători. Cât stăm de vorbă îmi şi trimite un sms: "Mi-a făcut plăcere!".