Dacă Germania și Italia ar fi reușit cumva să evite o declarație deschisă de război împotriva Statelor Unite, conflictul ar fi continuat mult și bine în Atlanticul de Nord.
Iată ce trebuie să reținem: declarația lui Hitler împotriva Statelor Unite nu a fost o gafă. A fost o recunoaștere a faptului că, declarată sau nu, a existat deja o stare de război între cele două națiuni. Dacă Germania nu i-ar fi declarat niciodată război Statelor Unite în timpul celui de-al doilea război mondial?
Savanții și analiștii s-au întrebat de mult dacă acest lucru a reprezentat unul dintre marile „ce-ar fi” din Al Doilea Război Mondial; ar fi putut germanii să țină Statele Unite în afara războiului sau cel puțin să scadă sprijinul popular pentru luptele din Teatrul European, refuzând să adere la ofensiva japoneză?
Decizia de a declara război Statelor Unite, scutind în mod eficient administrația Roosevelt de responsabilitatea de a mobiliza sentimentul american pentru război în Europa, printre cele mai mari gafe ale lui Hitler?
Probabil ca nu. Washingtonul și Berlinul au convenit că războiul era inevitabil; singura întrebare era cine va trage primele focuri.
Statele Unite și Germania se aflau în război, cu excepția neoficial, cu mult înainte de decembrie 1941.
De la începutul anului 1941 (cel puțin) Statele Unite au trimis materiale de război și bunuri economice către Regatul Unit, permițând guvernului britanic să continue războiul.
Soldații americani, marinarii și aviatorii au servit în forțele armate britanice, deși nu în număr mare. Și la sfârșitul verii lui 1941, Statele Unite s-au trezit efectiv în război în bătălia din Atlantic.
Incidentul Greer, în care un distrugător american s-a luptat cu un submarin german, a amplificat conflictul.
Fireside Chat, pronunțat de președintele Roosevelt la 11 septembrie 1941, a arătat clar că Statele Unite erau deja practic în război cu Germania:
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric