Fiecare lume care renaşte are o imagine-simbol. Pentru haitieni aceasta este Winnie, care a supravieţuit miraculos cutremurului, protejată de trupul tatălui care a murit.

La şase luni de la uriaşul dezastru, zâmbetul micuţei Winnie Tilin este o rază de speranţă pentru milioane de haitieni ale căror vieţi au fost distruse de cutremur.

Scâncetul slab al unui copil i-a luat prin surprindere pe membrii echipei de filmare a unei televiziuni australiene, care luau imagini cu dărâmăturile. Era 15 ianuarie, la trei zile după cutremur şi tot mai puţini su pra vie ţuitori erau scoşi de sub ruine.

Cu mâinile goale, australienii au săpat în direcţia de unde se auzea sunetul. "Am văzut un cadavru deasupra unei mese rupte şi auzeam copilul ţipând în stânga corpului", declara David Celestino, traducătorul echipei. Fetiţa, în vârstă de doar un an şi jumătate, era Winnie Tilin, unul dintre puţinele miracole ale catastrofei haitiene.

Supravieţuitoare

Săptămâna trecută, o echipă a postului britanic de televiziune GMTV, însoţită de doctorul Hilary Jones, a realizat o serie de documentare cutremurătoare despre viaţa în Haiti la o jumătate de an de la cutremur. Reporterii s-au întâlnit şi cu Winnie, care tocmai a împlinit 2 ani, şi cu unchiul Frantz, tutorele acesteia, care le-a povestit evenimentele din fatidica zi.

Wilner şi Rose Tilin, părinţii lui Winnie, Frantz şi soţia sa Mara, plus încă alte şapte rude, locuiau cu toţii într-o casă cu patru etaje în suburbiile Port-au-Prince. Frantz povesteşte că a plecat de acasă cu doar 15 minute înainte de cutremur. Mergea pe stradă când s-a produs cataclismul şi a scăpat fără vreo zgârietură.

A alergat într-un suflet spre casă, dar n-a mai găsit decât o grămadă enormă de moloz. "Peste tot erau doar ruine. Era întuneric, toată lumea era speriată şi pământul încă se mişca. Am încercat să o sun pe soţia mea, dar n-am putut", îşi aminteşte plângând haitianul.

Dimineaţa următoare a cerut ajutorul salvatorilor, care le-au scos din dărâmături pe sora sa, Marjorie şi pe o nepoată, Nehemie. "Mi-am văzut unele lucruri printre resturi, hainele, patul, dar nu le-am luat pentru că nu voiam să dau de trupul soţiei mele", mai spune Frantz. Mara era însărcinată şi murise în noaptea aceea.

O tragedie multiplicată de zeci de mii de ori

După două zile, s-a întâmplat miracolul, şi australienii au descoperit-o pe Winnie. A scăpat cuibărindu-se lângă trupul tatălui său care şi-a sacrificat viaţa pentru a o proteja pe a micuţei. "Credeam că o să am copilul meu, iar acum Winnie este ca şi copilul meu. Este tot ceea ce mă face să pot merge înainte", încheie Frantz, căruia cutremurul i-a luat aproape totul.

Acum, Winnie trăieşte împreună cu unchiul său într-un cort instalat în curtea de lângă căsuţa naşei lui Frantz. Winnie se joacă toată ziua cu copiii din preajmă, neconştientizând tragedia care i s-a întâmplat. Ea este un caz fericit.

Documentarul GMTV prezintă poveştile altor copii, pentru care agonia nu s-a terminat. Reporterii s-au întâlnit la orfelinatul Maison Arc en Ciel, sponsorizat de organizaţia caritabilă Plan, cu Kika, în vârstă de 10 ani şi cu frăţiorul mai mic al acesteia.

"Mă jucam cu păpuşile. Mama gătea. Apoi totul a început să tremure şi casa s-a prăbuşit. Am fost prinsă sub dărâmături împreună cu mama. Neau scos pe amândouă, însă ea a murit. Mie dor de ea", spune Kika. Iar povestea, cu alte nuanţe, poate fi spusă de zeci de mii de ori de orfanii rămaşi în Haiti.

ADOPTATĂ. Fetiţa este crescută de unchiul ei, căruia, la cutremur, i-a murit soţia însărcinată

CIFRELE DEZASTRULUI

Unul din cinci copii suferă de malnutriţie

Proporţiile cataclismului din cea mai săracă ţară din emisfera vestică sunt colosale.

• 222.570 - numărul morţilor de la cutremur
• 300.000 - numărul răniţilor grav
• 1.500.000 - haitienii care au rămas fără case
• 5.000 - numărul şcolilor complet distruse
• 80% - haitienii care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi
• 11% - procentul copiilor care mor până la vârsta de 5 ani
• 20% - procentul copiilor care suferă de boli grave provocate de malnutriţie

RECONSTRUCŢIE ÎN 10 ANI

Haiti - după şase luni ca după prima zi

Imaginile cu străzile din Port-au-Prince sunt cutremurătoare. Poţi crede uşor că dezastrul s-a întâmplat zilele trecute, şi nu cu şase luni în urmă. Palatul prezidenţial, cu cupolele prăbuşite în interior, reprezintă încă o imagine grăitoare. Ce-i mai rău a trecut sau abia urmează? Asta pare a fi întrebarea pe care şi-o pun lucrătorii şi voluntarii organizaţiilor caritabile aflaţi în Haiti.

În ciuda ajutoarelor internaţionale de miliarde de dolari, Haiti nu dă semne de revenire încă. Peste un milion de oameni trăiesc în corturi improvizate, împrăştiate în toată capitala. Cel mai mare oraş de corturi este pe un fost teren de golf, unde trăiesc jumătate de milion de sinistraţi.

Condiţiile sunt aproape imposibile. Fără apă, fără hrană, fără canalizare, oamenii supravieţuiesc într-o căldură şi un miros insuportabile. Cei mai afectaţi sunt copiii, care nu beneficiază de educaţie şi care sunt cei mai expuşi condiţiilor sanitare precare.

"Reconstrucţia ţării va dura între cinci şi zece ani", estimează reprezentanta unei cunoscute organizaţii caritabile, care a lansat în Marea Britanie o ofertă turistică specială. Britanicii sunt încurajaţi să renunţe la plajele exotice şi la vacanţele tihnite pentru a veni în Haiti unde să lucreze voluntar la reconstrucţia şcolilor şi alte asemenea proiecte caritabile.

"Mă jucam cu păpuşile. Mama gătea. Apoi totul a început să tremure şi casa s-a prăbuşit. Am fost prinsă sub dărâmături împreună cu mama. Ne-au scos pe amândouă, însă ea a murit. Mi-e dor de ea.", KIKA, unul dintre zecile de mii de copii haitieni rămaşi orfani după cutremur