A doua ediție (revăzută și adăugită) a DGLRului, cum mai este cunoscut acest ambițios demers educațional, a fost plămădită într-o perioadă frământată, marcată de tensiuni concretizate într-o veritabilă cursă cu obstacole.

Tinerii filologi, prost remunerați în domeniul cercetării istoriei literare, nu mai sunt dispuși să-și ofere serviciile. Sau, dacă o fac, sunt puțini cei care rămân consecvenți angajamentului.

Vremuri noi, metehne vechi

Asta pe de o parte. Pe de altă parte – și acest aspect a fost subliniat chiar de inițiatorul și coordonatorul acestui proiect, academicianul Eugen Simion -, sunt mulți (sau au fost mulți, mai bine spus/scris) și dintre cercetătorii cu state vechi în institutele Academiei care nu și-au onorat așa cum ar fi trebuit obligațiile profesionale.

Vremuri noi, metehne vechi! În ciuda tuturor piedicilor, Dicționarul general al literaturii române a fost purtat însă înainte și, din redută în redută, iată-l atingând volumul V.

Niciodată perfect

„Alcătuirea unui dicţionar de asemenea proporţii şi cu asemenea ambiţii (să cuprindă totalitatea fenomenului literar românesc, inclusiv formele adiacente – acelea ce fac parte din ceea ce numim, îndeobşte, cultura literaturii) nu este deloc, se ştie, o operaţie uşoară”, recunoaște și Eugen Simion, artizanul operațiunii DGLR.

„Un dicţionar literar – mai apreciază profesorul – nu este niciodată perfect şi, luând în seamă experienţa prin care am trecut pregătind ediţia întâi, îmi vine să spun că un dicţionar general al literaturii este condamnat, prin natura lui, să fie imperfect. Aşa că orice obiecţie cinstită şi orice rectificare corect semnalată sunt, amândouă, bine primite”.

Jos pălăria!

„Apar, în ediţia de faţă, autori noi (cu precădere autori tineri) şi, de asemenea, concepte noi. (…) Cine vrea să înţeleagă fenomenul literar românesc în profunzimea lui, are posibilitatea s-o facă, aşadar, şi pe această cale. Să nu uităm – atenționează Eugen Simion în încheierea acestui scurt punct de vedere – că literatura dicționarelor indică gradul de civilizație într-un stat cultural”.