Se întâmpla, nu de puține ori, ca băieții-ucenici să se sature de tratamentul prost al meșterului, de puțina învățătură, de multă foame, și atunci își luau câmpii, căutând să se fericească în altă parte, la un zugrav mai de omenie.
Astfel, în 1779, Constantin, un zugrav muntean, spune că a avut la învățătură pe fiul unui oarecare Radu timp de cinci ani și jumătate, cu plata a 30 de taleri pe an, socotind că nu va fugi până la soroc, care era de 14 ani, i-a arătat tot meșteșugul și cu meșteșugul lui se hrănește și cere să-l aibă înapoi la lucrul zugrăvitului.
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric