Nu comentez afirmațiile unor inculpați! Acesta este răspunsul standard al procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Unora li se pare o găselniță deșteaptă, dar ea ascunde o fractură logică evidentă. De fapt, mai multe. O să încerc să fiu cât mai explicit.

În primult rând, pe vremea în care Binomul SRI-DNA funcționa după sistemul bielă-manivelă, cuplul KovesiColdea a decis să „curețe” societatea românească pe baza unor liste de persoane. Listă care suferea modificări în funcție de interesele economice sau mediatice ale momentului.

Nu mai reiau tot ceea ce am spus în Operațiunea „Noi suntem Statul”, dar ultimul episod din afacerea „Microsoft”, pe care l-am descris, îi găsește pe cei doi, ex-prim-adjunctul SRI, gen. Florian Coldea, și procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, participând activ la ghidonarea lui Dinu Pescariu spre un statut de protejat. După cum îmi completa, zilele trecute, povestea unul din participanții la reuniunea de la vila premierului Ponta de la Neptun, iulie 2013, „consfătuirea” dintre Dinu Pescariu și Florian Coldea a avut loc pe o băncuță din fața vilei, soldându-se cu o audiență la Kovesi. Aranjată și garantată de Coldea!

Ce relevanță are acestă reamintire a acestui episod?

Așa ne dăm seama, cu un exemplu proaspăt, confirmat de Dinu Pescariu și procurorul Mihaiela Iorga Morar, că afirmațiile șefei DNA potrivit cărora nu știe, nu intervine, nu se implică în instrumentarea dosarelor penale au o valoarea egală cu zero. Cel mai probabil, buboiul de la „unitatea de elită” de la Ploiești, cu Onea și Negulescu garantați de Kovesi, are la bază o tehnologie de fabricare a dosarelor asemănătoare.

Rezistența șefei DNA în fața evidențelor, a numeroaselor stenograme care au apărut și care conduc la ideea că s-au fabricat probe în dosare penale, este o reacție disperată de apărare, fiindu-i frică de posibilitatea ca „Portocală”, strâns cu ușa, să înceapă să povestească.

O altă fractură logică stă în categorisirea „dezvăluitorilor”. Sunt credibili denunțătorii care scriu după interesele procurorilor, sau cei din mass-media, care deși fac parte dintr-o firmă acuzată de dare de mită sunt considerați deontologi, sunt buni diverși moderatori care au trecut prin furcile DNA, unde doar li s-au pus cătușele pe masă, sau analiști ale căror dosare zac în nelucrare ani de zile. În contrast, sunt răi cei care prezintă dovezi palpabile despre modul în care a fost pervertit cursul justiției.

E o dovadă de autism pragmatic al Sistemului, o atitudine care în centrul unui scandal înspăimântător, cu milioane de oameni care au auzit înregistrările și mărturiile altor oameni, vrea să demonstreaze că merge înainte, având sfidarea și amenințarea în subtext. Ce vedeți nu există! Ce auziți, e doar un colaj!

Trust in me! Trust in me! O scenă din „Cartea Junglei”, cu șarpele-boa hipnotizând, este cea mai simplă imagine care-mi vine în minte pentru a transpune cinematografic atitudinea Laurei Codruța Kovesi. Așa cum spuneam încă mai demult, s-a încolăcit în jurul DNA, sufocând încet-încet o întreagă instituție.

Cineva spunea, ieri, că ambasadele din România sunt într-o situație fără ieșire, pentru că nu pot abandona sprijinirea luptei anti-corupție, dar nici nu pot susține la nesfârșit că nu văd abuzurile care sunt dezvăluite aproape în fiecare seară. Kovesi a pus semn de egalitate între lupta anti-corupție și persoana ei, trimițând o întreagă societate într-o poziție de șah etern.

O ultimă incongruență a discursului amintit mai sus stă în blocarea aflării adevărului. Pentru o societate normală ar trebui să fie mai importantă demonstrarea caracterului adevărat sau fals al dezvăluirilor făcute în mass-media, nu calitatea celor care le produc. Numai că nu mai suntem demult o societate normală! În concluzie, pentru că doar șefa DNA are puterea de a transforma un om normal în om „penal” printr-o ridicare de sprânceană, m-am gândit să reacționăm după același principiu și să nu mai comentăm afirmațiile Laurei Codruța Kovesi.