Noul președinte are cumva vreun proiect de țară prin mapă? Următorii cinci ani ar putea să fie decisivi pentru viitorul României.
În ultimii 34-35 de ani, am avut patru președinți ai României, dar proiectul de țară a fost cam unul singur, cu variațiuni: aderarea la structurile europene și nord-atlantice.
Noul președinte al României: drumul nostru într-o lume în plină rearanjare
Deși poate părea paradoxal, lumea de acum e mai nesigură decât cea a anilor 90. Nu mă refer la economie, mă refer la actul politic. După 1990, pornisem pe drumul spre UE și NATO, lăsând comunismul în urmă, privind spre democrațiile occidentale. Ne-a luat cam 14 ani să fim în NATO și 17 ani să ajungem în Uniunea Europeană.
Următoarea etapă a vizat candidatura la OECD, trecerea la zona Euro și intrarea în Spațiul Schengen. Parțial am fost primiți în Schengen, aerian și maritim. A mai fost și ideea de a intra în SUA fără viză, dar și acolo mai avem de așteptat. Evident, am punctat astea pentru perioada 1990-2022, pentru că din 2020-2022, lumea s-a schimbat.
Pandemia de Covid-19, competiția UE-SUA-China, Războiul din Ucraina și expansiunea extremismului de dreapta sunt noile realități pe care în 1990, abia ieșiți din comunism ca regim, nu ca mentalitate - asta nu se făcea imediat niciodată - nu ne-o închipuiam. Adică de câțiva ani, pe linia asta suntem, lumea se rearanjează și noi abia de obișnuisem cu establishment-ul post Război Rece.
Noul președinte al României: ce proiect de țară ar trebui să avem?
Deocamdată, se ceartă partidele pe data alegerilor. Ca prin farmec, nu mai avem nici rectificări, nici tăieri bugetare, sindicatele au tăcut, am intrat în vacanță parlamentară, românii deja zboară spre vacanțe planificate încă din iarnă. Pur și simplu, stăm lângă un război, în Franța, Germania și Italia, extremismul de dreapta este în plină ascensiune. La noi, e ceartă pe data alegerilor prezidențiale.
Dar oare nu avem dreptul la o dezbatere? Ascensiunea extremismului de dreapta în poziții de conducere va detona bazele UE, iar de UE, noi depindem ca naufragiatul de vesta de salvare.
Ne rugăm la Dumnezeu să mai plece tinerii și șomerii maturi în statele UE, iar noi să o scoatem la cap cu filipineze, nepalezi ori vietnamezi. Ăștia nu au sindicate, nu fac greve. Dar să nu uităm că și țările din Vest tot așa au început. Au importat forță de muncă ieftină și acum, extremiștii s-au trezit că nu mai au loc de ei.
Ce proiect de țară avem?
Așadar, ce proiect de țară avem? În Africa, Asia de Sud-Est pe unde aveam și noi înainte de 1989 ceva trecere, Rusia e în plină ascensiune, iar SUA și Franța se cam retrag deloc în glorie și deloc cu torțe. Se retrag în anonimat. SUA și UE sunt la cuțite dacă va veni Donald Trump la Casa Albă, la fel vor fi China și SUA. Va merge Trump la înțelegere cu Vladimir Putin?
Dacă se termină războiul în Ucraina din voia lui Trump, retorica actualului președinte cu alocări pentru armament și dezvoltarea fabricilor de profil puse pe butuci în anii 90 se va domoli, Adică președinții anteriori și-au moștenit proiectul de țară unii de la alții, cel care vine acum, nu prea are ce moșteni. Va trebui să facă unujl nou și mai sunt câteva luni până la alegeri, între două și patru luni.
Dar, evident, când nici data nu se știe, nici candidații nu se știu, e cam mare pretenția de simplu cetățean să vrei să știi dacă există un proiect de țară pentru România..