Unele propuneri "revoluționare" cuprinse în proiectul Ministerului Educaţiei existau în discuţiile pedagogilor din perioada interbelică.
Nu doar politicienii de azi visează la o şcoală complet reformată, cu discipline adaptate la nevoile elevilor şi altfel de examene. Se gândeau la asta şi "înaintaşii" lor din 1928.
Aplecarea către educaţie civică şi morală, introducerea educaţiei sexuale în şcoli, clase speciale pentru copiii supradotaţi şi chiar formarea unor consorţii şcolare, ore de religie predate la gimnaziu de către profesorii de istorie sunt câteva dintre măsurile care se dovedesc actuale şi la începutul secolului al XXI-lea.
În pas cu vremurile
"Şcoala românească trebuie să se adapteze individualităţii şcolarului român şi nevoilor timpului şi locului, adică să fie şcoală pe măsura elevilor noştri şi a realităţilor de la noi." Acesta nu este un citat din discursul vreunui contemporan, este una dintre premisele de la care pleacă articolul "Preocupări pedagogice ale anului 1928 în străinătate şi la noi" din revista "Educaţia. Revistă pentru şcoală şi familie", numărul 1-2 din ianuarie-februarie 1929. Mai exact, măsurile au fost propuse într-o moţiune din cadrul Congresului al II-lea al profesorilor de pedagogie.
Peste măsurile propuse atunci au trecut un război mondial, un regim comunist şi o lungă - încă neîncheiată - perioadă de tranziţie, plină de experimente care mai de care. Prin urmare, trebuie s-o luăm de la capăt. O arată noua lege a educaţiei din care unele măsuri sunt identice cu cele de acum 92 de ani.
Legea este blocată însă în momentul de faţă în parlament şi nu se ştie când va intra în vigoare.
Educaţie sexuală şi combaterea pornografiei, în 1928
"Dacă nu mă înşel, aceste măsuri veneau după o perioadă înfloritoare. În 1923 aveam cea mai frumoasă constituţie din Europa. Este foarte bine că noi găsim acum aceleaşi preocupări în educaţie, care nu fac decât să pună accentul pe nevoile elevilor şi pe apropierea comunităţii de şcoală. Eu cred totuşi că, la un anumit interval de timp, teoriile în domeniul educaţiei se repetă, se analizează deficienţele şi se face întoarcerea către metodele deja probate dinainte", este opinia Oanei Badea, secretar de stat în învăţământul preuniversitar din Ministerul Educaţiei.
"Educaţia morală în orice şcoală, dar mai ales în şcoala normală primează orice problemă", spunea articolul, adăugând "să se instituie premii pentru caracter şi fapte morale".
Totodată, se stipulează ca pedagogii să fie recrutaţi dintre cei mai buni absolvenţi.
O altă măsură îndrăzneaţă de acum nouă decenii ne lasă în urmă ca mentalitate: introducerea educaţiei sexuale la elevii de gimnaziu. "Să se introducă în toate şcoalele secundare, pentru elevii ajunşi la pubertate, educaţia sexuală care trebuie considerată solidară cu educaţia morală şi religioasă; şi să se încredinţeze, în fiecare şcoală, unui comitet sau consiliu format din: director, diriginte, prof. filosofie sau pedagogie, medicul şcolar şi preot; iar în şcoala normală şi pedagogul clasei, recrutat după dezideratul de mai sus."
În plus, în şcoli s-ar fi instaurat şi un comitet care ar fi combătut pornografia. În prezent, în şcolile în care elevii introduc fără probleme material pornografic, unde relaţiile dintre elevi sau elevi şi profesori stau la loc de cinste pe toate canalele media, nu există încă obiectul "Educaţie sexuală".
Portofoliul şcolar, urmaşul fişei elevului
Una dintre măsurile care ar urma să fie luate după intrarea noii legi în vigoare se referă la portofoliul elevului, care strânge, de-a lungul şcolarizării sale, nu doar notele la diverse evaluări, ci şi profilul acestuia.
Pedagogii de la începutul secolului al XX-lea nu erau străini de această idee: "Să se legifereze, cel puţin pentru şcoala primară, obligativitatea fişei personale, care, complectată cu observaţiile învăţătorilor asupra indivi dualităţii copilului în cursul anilor de şcoală, va înfăţişa suficient individualitatea lui şi va face astfel posibile şi individualizarea regimului şcolar şi orientarea profesională a absolvenţilor şcoalei primare."
Ca şi în cazul portofoliului, fişa elevului ar fi contat la admiterea la liceu. În plus, plecând de la principiul "nu toţi elevii trebuie să facă liceul", în şcoala de la 1928, fiecare şcolar era îndrumat în funcţie de aptitudinile lui.
"Şcoala are dreptul de a elimina pe elevii incapabili, are şi datoria de a-i plasa în şcoalele sau stabilimente pentru care au aptitudini, pentru a nu se pierde nicio energie", arăta autorul articolului.
Consorţiile şcolare, chiar dacă nu aveau aceeaşi denumire, au fost conturate tot în urmă cu nouă decenii. Acestea s-ar fi format în jurul şcolilor de aplicaţie care formau învăţători şi trebuiau să fie un exemplu pentru celelalte, să aibă laboratoare moderne.