O fostă profesoară îi propune ministrului Daniel Funeriu "să ajusteze" proiectul de lege a educaţiei cu prevederi aplicate de România acum 40 de ani şi adoptate recent de state vest-europene.
Câte cinci ore pe zi pentru elevii şcolilor generale şi maximum şase pentru liceeni. Şi, pentru că liceul "nu este pentru toţi copiii", ar trebui ca învăţământul tehnic să fie mai bine pus în valoare. În plus, ar trebui să se renunţe la miile de teste prevăzute în proiectul viitoarei legi a educaţiei, iar singurele examene să fie susţinute la admiterea în liceu. Învăţământul primar să rămână de cinci ani, iar cei şapte ani de-acasă să fie lăsaţi în grija părinţilor şi a societăţii. Acestea sunt doar câteva dintre măsurile pe care le consideră necesare Dalvina Bergheanu, fostă profesoară cu o experienţă de aproape 40 de ani la catedră.
Ce a determinat-o pe aceasta să aştearnă pe hârtie o serie de propuneri pentru ministrul educaţiei? Răspunsul vine rapid, simplu: "Sunt multe persoane care nu au pregătirea necesară pentru a realiza o lege a educaţiei şi din cauza aceasta se comit greşeli", explică dascălul, care, prin efortul său nu face decât să întoarcă un serviciu şcolii. O instituţie ce i-a oferit un dar pe care orice profesor îl ştie preţios: recunoştinţa pe care elevii ei i-o transmit din toate colţurile lumii în paginile scrisorilor.
ÎNVĂŢĂMÂNTUL VIITORULUI
Fără evaluare naţională, un singur test obligatoriu: Bacalaureatul
"Cei care nu au lucrat în învăţământul secundar nu ştiu că, după absolvirea unei şcoli obligatorii, nu ar trebui să existe niciun fel de examen de verificare. Elevul se prezintă la şcoală şi asimilează cât poate. Examen, concurs dau elevii când se prezintă la o treaptă superioară de şcolarizare. Acolo se verifică dacă solicitantul are calităţile necesare acelei meserii. Cei necalificaţi nu ştiu însă că şcoala nu trebuie să fie stresantă, cu examene, doar pentru a sâcâi copiii", crede Delvina Bergheanu.
Salariile mici nu sunt o scuză pentru calitatea slabă a educaţiei
În privinţa examenelor, fostul dascăl are o singură concluzie: "La învăţământul obligatoriu se pun note, se fac mediile semestriale sau trimestriale, pot rămâne unii elevi corijenţi, unii repetă clasa. Fiecare elev asimilează cât poate, unii de 10, alţii de 5, dar examenele nu-şi au rostul. Aşa spune pedagogia".
Pe de altă parte, cei mai mulţi dintre colegii ei aflaţi acum la catedră acuză faptul că salariile mici duc la actuala situaţie din învăţământ. Profesoara ştie însă că niciodată cadrele didactice nu au fost răsfăţatele statelor de plată.
În ceea ce priveşte calitatea îndoielnică a educaţiei şi implicit a dascălilor, fosta profesoară ştie de unde vine problema: "Ocolind adevărul, sunt învinuiţi elevii şi profesorii. Şi cadrele didactice au însă o parte de vină. Iar cel mai vinovat este, de fapt, Ministerul Educaţiei. Şi asta pentru că a acceptat să aducă la catedră cadre didactice insuficient calificate. În 1997, s-au înfiinţat inutil clase multe, cu colectiv redus de elevi, deşi oficialii ministerului ştiau că nu au profesori calificaţi şi nici bani de risipit".
Examene în baza legii lui Spiru Haret pentru viitorii dascăli În 1943, când Delvina Bergheanu a intrat în învăţământ, examenul era absolut riguros, respectând legea lui Spiru Haret în ceea ce priveşte statutul cadrelor didactice: patru probe scrise şi orale, care erau susţinute în faţa unei comisii de profesori universitari. Astfel, viitorii dascăli trebuiau să treacă o probă scrisă din toată materia din facultate, una orală, o alta scrisă din toată matematica de liceu şi o probă la o disciplină secundară, în cazul celor ce urmau să predea matematică - fizică.
În acelaşi timp, fiecare tânăr trebuia să urmeze timp de un an cursurile unui seminar pedagogic, "adică să facă practică la catedră". "Exista un singur liceu unde se făcea această practică şi erau doar profesori cu experienţă. Erai testat la intrarea în seminar la ţinută, la timbrul vocal", îşi aminteşte profesoara.
Iar examenele pentru intrarea în învăţământ, a căror ultimă medie trebuia să fie peste 7,50, se dădeau din şase în şase ani. "Mi-am dorit dintotdeauna să fiu profesoară. Tatăl meu, care era inginer, îmi spunea să mă mai gândesc, dar mi-am dorit prea mult", spune zâmbind Delvina Bergheanu, în timp ce strânge în braţe legea "compusă" de ea pe câteva zeci de coli A4, adunate între coperţile cu fotografiile de la întrunirea promoţiei 1959 a Colegiului "Ion Luca Caragiale", din Capitală, unde dascălul a predat aproape 20 de ani.
Nu toţi elevii trebuie să fie şi liceeni
Acum, Delvina Bergheanu consideră că tendinţa ca toţi elevii să facă liceul, chiar dacă acesta nu le asigură nicio calificare, şi să meargă apoi la facultate este nesănătoasă. Cu răbdare, ca şi cum s-ar afla la catedră, profesoara explică cum ar trebui să arate un examen de admitere la liceu. Asta după ce, firesc, este eliminată evaluarea naţională.
"Conducerile şcolilor ar trebui să organizeze concursul. Profesorii care participă la examinare nu ar trebui să încaseze nicio retribuţie în plus, pe considerentul că această activitate este inclusă în obligaţia de catedră. În plus, elevii nu ar trebui să plătească taxe. Concursul ar consta în două probe scrise şi într-una de verificare a aptitudinilor, unde este cazul. Astfel, obligatorii ar fi o lucrare la limba română, de aceeaşi dificultate la toate şcolile, şi o lucrare la ma tematică de dificultăţi diferite: cu dificultate ridicată la liceele cu profil real, cu dificultate moderată la licee umaniste, precum şi la unele şcoli vocaţionale şi cu dificultate scăzută la minimum la unele şcoli vocaţionale - balet, muzică, sport, şcoli profesionale. Gradul de dificultate ar trebui stabilit de comisia din şcoală, care face subiectele. La şcolile vocaţionale şi de me serii ar trebui să se susţină şi o probă de verificare a aptitudinilor", explică, cu precizie matematică, fosta profesoară.
CURRICULUM
Discipline indispensabile
Dascălul Delvina Bergheanu a întocmit şi un model de curriculum despre care susţine că poate fi aplicat foarte bine la noi.
"Religia la clasele I-IV se predă de către învăţător, iar la clasele V-VII de profesorul de istorie. Clasele VIII- XII fac religia cu preotul fiecărei confesiuni, la biserică, cu orarul stabilit de către preot. Nu trebuie să depăşească însă câte 2 ore la două săptămâni, iar elevii trebuie să fie notaţi cu calificative", este una dintre propunerile profesoarei.
Aceasta susţine că o atenţie deosebită trebuie acordată şi limbii latine. Motivul: în ultima vreme, denumirile în latină "sunt pronunţate în engleză de către poligloţi".
În opinia ei, la gimnaziu, programa ar trebui să cuprindă: 4 ore limba română, 2 ore gimnastică, 4 ore matematică, o oră desen, 2 ore istorie, o oră muzică, 2 ore geografie, o oră dirigenţie, 2 ore ştiinţele naturii, 2 ore o limbă străină. În total, 21 de ore la care s-ar adăuga, pe grupe de vârstă, alte patru ore.
Iar clasele de liceu ar putea avea un fond comun de materii: 3 ore română, 2 ore sport, 2 ore istorie, 3 ore fizică, 2 ore geografie, o oră dirigenţie, 2 ore ştiinţele naturii, 2 ore chimie, 4 ore limbi străine.