Finalul piesei lui Ibsen a fost schimbat: femeia moderna nu mai poate ierta, ea trebuie sa se razbune.
A-ti parasi sotul care te-a dezamagit si te-a ranit crunt nu mai e suficient, iar spectacolul reputatului regizor german Thomas Ostermeier, prezentat sambata si duminica seara, la Sala Mare a Nationalului bucurestean, reflecta ruptura definitiva din psihologia femeii moderne. Meschinaria si lipsa de caracter ale partenerului cer sange si razbunare. A-l parasi, in varianta lui Henrik Ibsen, e prea putin in lumea franta din postmodernismul pe care-l traim acum.
Daca nu-ti mai respecti iubitul, acesta nu te mai merita si, mai mult, nu mai merita sa faca umbra pamantului. Cale de intoarcere nu mai exista, iar masurile extreme si radicale se impun. Dupa 120 de ani de la prima reprezentatie a acestei piese, prototip pentru miscarea de emancipare a femeii, spectacolul lui Ostermeier este cutremurator si convinge, desi gestul Norei de exasperare feminista sparge toate canoanele crestine.
Montarea lui Ostermeier arata cum a ajuns lumea burgheza a lui Ibsen intr-unul dintre cartierele boeme ale Berlinului de azi. „Nora il impusca pe Helmer. Aceasta este noutatea. In cei 120 de ani de cand Ibsen a scris piesa, intotdeauna eroina si-a parasit sotul. Nora: prima femeie moderna din teatru”, scrie „Der Tagesspiegel”.
„I Don’t Love You Any More”
O scenografie moderna, din sticla, cu canapele albe, cu bar si cu acvariu, in care pestii devin spectatori, trei copii ale caror imagini sunt video-proiectate, actori, care concentreaza esenta piesei lui Ibsen. Decorul se roteste din cand in cand. Totusi, din niciun unghi si din nicio lumina, fatalmente, alta solutie nu exista.
Dupa ce descopera ca sotia sa e datoare si a falsificat o semnatura, chiar daca a facut-o de dragul lui, avocatul Helmer (Jörg Hartmann) o scuipa, insa, dupa ce trece primejdia patarii onorabilului sau statut, devine, bineinteles, bun si „iertator”.
Interpretata de Anne Tismer, Nora devine dintr-o papusa Barbie o femeie care deschide dureros ochii si e nevoita sa infrunte o realitate rea. Caderea este prea mare, suferinta mult prea ascutita. Muzica, semnata de Lars Eidinger, cu selectiuni de la rock pana la rap, reflecta starile eroinei, care danseaza, in flashuri stroboscopice, ajungand la stari care frizeaza nebunia. Durerosul „I Don’t Love You Any More” pune in evidenta dezintegrarea si mutilarea sufleteasca. Spectacolul a fost subtitrat in romana pe trei ecrane.
Fara „kitsch-uri sentimentale”
Ostermeier, in varsta de 39 de ani, a spus ca „Nora”, spectacol al Teatrului Schaubühne am Lehniner Platz din Berlin, montat in 2002, a fost prezentat in peste 30 de tari. Au existat doua avanpremiere, una cu final clasic si alta cu finalul controversat. Ostermeier a explicat pentru NewsIn ca modelul sau estetic sunt fratii Dardenne, care transmit emotii puternice, realiste, fara „kitsch-uri sentimentale”.
Regizorul german a dedicat o serie de piese conditiei femeii in societatea moderna. Dupa ce a vazut „Hedda Gabler”, tot de Ibsen, o femeie s-a hotarat sa divorteze. „Si pentru a-si face curaj sa depuna actele, in seara aceea venise sa mai vada o data piesa”, a povestit regizorul pentru NewsIn. „Nora” se va juca si in Iran, unde femeile vor juca acoperite, dar controversatul final va ramane neschimbat.
NONCONFORMIST
Ostermeier, as al teatrului
Thomas Ostermeier, regizor de top al momentului, nu a ocolit actoria: in ‘90-’94 a jucat in mai multe proiecte pe scenele din Berlin. In 1995, a montat textul lui Alexander Block, „Necunoscuta”, plecand de la principiile de biomecanica ale lui Meyerhold. In 2002, este numit „artist asociat” al Festivalului de Teatru de la Avignon.
Din septembrie ‘99, Ostermeier este regizor rezident si membru al Consiliului Artistic al Schaubühne am Lehniner Platz. A montat pentru prima data piese dupa textele unor dramaturgi contemporani care ulterior au devenit celebri, ca Marius von Mayenburg sau Sarah Kane. In festivalul din Romania, s-a mai reprezentat „Concert la cerere”, in care Ostermeier a ales-o protagonista tot pe Anne Tismer.