Bucurie – Tristețe – Bucurie. Aceasta este Săptămâna Patimilor, în care intrăm duminică. Ne bucurăm de Florii, dar nu este o bucurie deplină: peste ea se răsfrânge umbra Golgotei. Însuși Iisus este trist când intră în Ierusalim: „sufletul meu e tulburat”, spune El.
Pentru că știe că tot acel puhoi de oameni care acum strigă „Osana” va striga peste puțin timp „Răstignește-L”. Într-adevăr, entuziasmul mulțimii este de nedescris: vestea învierii lui Lazăr din Betania, mort de patru zile, s-a răspândit ca un fulger. Betania se afla la doar trei kilometri de Ierusalim. Iisus este primit ca un împărat, dar imaginea sa nu are nimic din slava conducătorilor acestei lumi.
Călare pe un mânz de asină (în locul unui armăsar focos sau al unui car de luptă triumfal), îmbrăcat sărăcăcios, fără porfira imperială, fără arme și armată, cu privirea tristă, umezită de lacrimi, acest bărbat, așteptat să-i elibereze de sub jugul romanilor, îi contrariază pe cetățenii Ierusalimului. Îndoiala li se strecoară în suflete: dacă nu e El? El este, Mesia cel anunțat de prooroci, Mântuitorul, dar ochii lor nu pot străbate dincolo de aparențe și prejudecăți.
Nu văd că Împăratul poartă o flamură atotbiruitoare care este smerenia; nu înțeleg că asina reprezintă vechiul popor al lui Israel, iar mânzul asinei, viitoarele neamuri creștine; nu pricep că veșmintele apostolilor pe care stă așezat sunt virtuțile și harul dat ucenicilor pentru a creștina lumea, iar hainele așternute pe jos de cei entuziaști pentru a fi călcate de asin înseamnă acceptul oamenilor de a-și supune carnea și voia în fața duhului.
Doar copiii, cu inocența lor, care s-au suit în pomii din jur pentru a împărți ramuri de finic tuturor, l-au cunoscut pe Împărat. De sus, din copacii Ierusalimului, asemenea lui Zaheu, care, fiind mic de statură se suise într-un sicomor pentru a-L putea zări pe Iisus, pruncii vedeau cu adevărat mai bine decât oamenii mari de jos. Iar acolo jos, entuziasmul gloatei se spulberă repede: „Decât acest farsor slăbă- nog, mai bine un luptător vajnic ca Baraba.” Noi suntem Baraba: gata să-L răstignim pe Dumnezeu pentru o iluzorie „eliberare” pământească.