Tradiția spune că noaptea de Sfântul Andrei este numită Noaptea Strigoilor. Practic în această noapte Strigoii morți ies și se bat cu cei vii pentru supremație.
Noaptea de Sfântul Andrei este asemănătoare Haloween-ului american. Doar că la noi se întâmplă pe 30 noiembrie. Potrivit tradiției, acesta este momentul marilor schimbări, naștere, moarte, sau renaștere.
De altfel în această noapte ar ieși la iveală strigoii morți care s-au lupta pentru supremație cu strigoii vii care în această noapte își părăsesc trupurile lumești.
Strigoii vii, potrivit tradiției se pot transforma în animale sau pur și simplu rămân suflete care se luptă cu cei morți. Credinta spune că trupurile strigoilor vii nu trebuie mutate de unde au rămas, pentru ca sufletele lor să se poată întoarce la corpuri. Bătăliile s-ar întâmpla în locuri necurate și doar până la cântatul cocoșilor.
De aceea ce spune că trebuie pus usturoi la ferestrele caselor și la uși pentru a preveni ca aceste suflete neîmpacate să intre. Totodată, se spune că strigoii nu vânează doar pe alții asemenea lor. Oamenii este bine să se ferească de ei în această noapte. Nu doar strigoii ies, ci și vârcolacii, fiind recunoscută apropierea Sfântului față de lupi.
Sfântul Andrei asociat cu o divinitate dacică
Despre vârcolaci se spune că doar iarna aceștia se puteau transforma în oameni și le puteau face rău semenilor. Este singura zi, cea de Sântandrei în care lupul își poate îndoi gâtul țeapăn pentru a vâna. Sfântul Andrei este considerat ocrotitorul românilor, dar a fost asociat și co divinitate dacică.
Mai exact cu Sântandrei. Ziua în care este celebrat, cea de 30 noiembrie coincide cu cea a intrării în Anul nou dacic. „Anul nou dacic cuprinde printre altele ideea morţii simbolice a divinităţii adorate. Bocetul Andreiului, ospeţe nocturne (Noaptea Strigoilor sau păzitul usturoiului), excese de mâncare, băutură şi distracţie.
Prepararea şi consumarea alimentelor (turta lui Andrei) şi băuturilor rituale, credinţa că se deschid mormintele. Și se întorc spiritele animalelor, că vorbesc animalele, că se prind farmecele şi vrăjitoriile, mai ales cele de aflarea ursitei”. Mai scrie etnologul Ion Ghinoiu, în volumul Dicţionar de Mitologie română.