Bilantul, initial de 175 de morti, va fi cu siguranta mai mare, a declarat ieri Dakhil Quassim Hassun, primarul orasului Sinjar, apropiat de cele doua localitati in care s-au produs atentatele. „Multi oameni se afla inca sub daramaturi”, a explicat el.

Potrivit responsabililor locali si militari irakieni, patru camioane-capcana au explodat in satele Al-Khataniyah si Al-Adnaniyah, locuite in principal de membri ai cultului Yezidi, o religie minoritara preislamica.

Victimele au fost transportate in morgile spitalelor din nordul Irakului, invelite in pungi de plastic, in timp ce serviciile de securitate au continuat si ieri sa scoata ramasite umane de sub daramaturi, numeroase cladiri fiind spulberate de deflagratii. Comunitatea Yezidi, estimata la aproximativ 500.000 de persoane, este alcatuita din kurzii care traiesc in aceasta zona si considera ca diavolul este seful tuturor ingerilor.

Atentatele de marti se produc pe fondul unei asteptate retrageri a fortelor americane din mai multe regiuni considerate „sigure”, intre care si nordul Irakului. Potrivit „Los Angeles Times”, seful trupelor SUA din Irak, generalul David Petraeus, va propune oficial aceasta retragere partiala intr-un raport pe care-l va inainta Congresului in septembrie.

SOLUTIE IMPOTRIVA UITARII

Tatuaje pentru moarte

Irakienii s-au obisnuit deja cu atentatele zilnice, astfel incat teama lor cea mare nu este ca vor muri, ci ca trupurile lor ar putea fi mutilate si nimeni nu-i va mai identifica.

Aceste temeri au dat nastere unei mode macabre, cea a tatuajelor in baza carora apropiatii sa-i recunoasca. Acest fenomen este inca destul de „subteran”, fiindca nu este o practica prea iubita de Islam, dar ideea de a fi cumva uitat este mai puternica decat orice altceva. Assam el Taibi si-a tatuat pe brat numarul de telefon.

 „Am preferat sa nu pun numele familiei asa incat sa nu se faca o deosebire daca sunt siit sau sunnit; in Irak, cu numele putem fi identificati si ucisi pe loc in functie de banda pe mainile careia cadem. Am pus doar numarul, in speranta ca cineva imi va anunta familia in cazul in care trupul meu va ajunge la morga vreunui spital”. Locuitor al Bagdadului, Tarik (36 de ani) a luat aceeasi decizie.

„Sunt de aceeasi varsta cu varsta unui maslin”, se citeste pe bratul sau stang. Numai el si familia sa cunosc semnificatia acestor cuvinte care se refera la nasterea sa, cand tatal lui a plantat un maslin in gradina. In fiecare zi se pot vedea numeroase persoane perindandu-se pe la morgi in speranta ca vor gasi trupul unei rude disparute.

„Atunci cand recuperam cadavre abandonate in diferite zone ale orasului, in gropile de gunoi sau in rauri, deseori mutilate de torturi, ele sunt imposibil de identificat”, spune politistul Hussein.