Echipele romanesti de fotbal continua sa nu se simta bine in Europa.
Problema de climat moral, s-ar parea. De ce Lazio reuseste sa intoarca in deplasare un rezultat defavorabil, iar Otelul nu reuseste acelasi lucru acasa? Orice ar spune Dumitru Dragomir, campionatul romanesc este altceva decat campionatele din tarile occidentale.
Cand Vasluiul e pe primul loc dupa sase etape, iar Steaua da in cinci partide patru goluri, cum sa crezi ca ar putea CFR Cluj sa inscrie trei la Famagusta? Intre campionatul nostru si Serie A ori Premier League este aceeasi distanta ca intre declaratiile oficialilor si realitatea fotbalistica.
Nici cu ziaristii nu mi-e rusine. Cum le-o veni lor ideea sa-i intrebe pe Becali sau pe Borcea pe cine ar vrea sa intalneasca echipele lor in viitor? Ca sa nu mai spun ca preferinta celor intrebati pentru Lazio (Lazio ti-a trebuit, Lazio ai avut, domnule Borcea!), pentru Barcelona sau Chelsea suna a demagogie curata. Cinstit era sa raspunda ca vor cu Rosenborg sau cu Slavia, mai ales ca ar fi avut noroc de bani mai multi, decat incasand bataie de la echipele, ma rog, preferate.
Si daca tot am ajuns aici, in conditiile in care Hagi insusi ii dorea la Bucuresti pe Ronaldinho si pe Lampard, oare telul lui declarat de a trece de grupe este realist? Comentatorii, pana si cei mai indulgenti cu Steaua, au remarcat norocul echipei, nu jocul ei. E adevarat ca o parte din noroc Steaua si l-a facut singura in anii trecuti, dar, de jucat, anul acesta nu prea joaca.
Pana si Gigi Becali (stiu ca ma fac antipatic tinandu-i partea) l-a felicitat pe antrenor nu pentru joc, ci pentru noroc. Ei, daca n-ar fi fost bara din minutul doi din meciul cu Bate? Hagi s-a incoronat rege al norocosilor tocmai cand Ogica ii ducea cu norocul pe naivi la loteria OTV. Probabilitatea ca Steaua sa treaca de Bate era ceva mai mare decat aceea ca milioanele de la loterie sa ia drumul postului lui Dan Diaconescu, dar probabilitatea ca Steaua sa treaca de grupe e cam de acelasi ordin.
Am urmarit cu atentie meciurile Stelei. In mod evident, apararea e vraiste. De fiecare data cand mingea era in careu ori in preajma lui, ca sa nu mai vorbesc de fazele fixe, golul plutea in aer. Crucile pe care si le facea Becali au avut oarecare efect, probabil fiindca in echipa bielorusa erau mai putini ortodocsi decat la Steaua.
Dar daca in meciurile cu Arsenal va fi de serviciu Dumnezeul anglicanilor, ma tem ca patronul Stelei se va inchina degeaba. Nici asezarea in teren a stelistilor nu e grozava.
Tineti minte fazele in care cate cinci stelisti ii inghesuiau pe extrema pe fundasii de la Bate, in vreme ce toti ceilalti adastau pe la mijlocul terenului? Sau mingile care cadeau intre doi stelisti care credea fiecare ca e mingea altuia? Sau pasii pe loc pe care ii faceau mijlocasii, mai preocupati sa dea mingile inapoi, ca la rugby, decat sa isi gaseasca coechipieri liberi si avansati. Cum sa nu crezi, dupa toate astea, ca prenumele adevarat al lui Hagi este Ogica?