A trecut si prima mansa a optimilor din Liga Campionilor, a trecut si returul Cupei UEFA.
Acum stim mai mult despre primavara fotbalului european decat stiam cu o saptamana in urma. Si parca are mai multa culoare, fotbalul, vreau sa spun, cand ii vedem pe coechipierii lui Ronaldinho facuti mat pe Camp Nou de junii necorupti de la Liverpool. Englezii se tin, ei, bine in saua competitiilor europene de club. In afara de Arsenal, toate celelalte team-uri merg mai departe.
Spaniolii si italienii par sa fi iesit din iarna ca ursii de la hibernare. Francezii stau binisor in UEFA si prostut in Liga. Lille, a treia in campionat, a luat un gol cu ghinion de la Giggs pe finalul de meci cu Manchester, si inca pe teren propriu. Golul cu pricina a starnit furie la Lille. Giggs a tras o lovitura libera fara sa fi asteptat fluierul arbitrului (ceea ce regulamentul permite), in timp ce portarul isi aranja zidul. Se pare ca britanicii se folosesc in astfel de ocazii de un truc necunoscut continentalilor si anume cer cu voce mica incuviintarea arbitrului si trag. Lyon a smuls un nul la Roma, dupa o partida in care n-a jucat mare lucru. De ce n-o fi avut Steaua norocul asta la Bucuresti?
Nici in campionat Lyon nu e mai breaza. Conduce confortabil de la sfarsitul turului si nu se mai teme ca va fi ajunsa din urma. Isi permite sa iroseasca patrusprezece puncte in cinci partide din retur.Dar sa lasam lucrurile serioase si sa venim si la ale noastre. Nu la Steaua si Dinamo, tunse scurt si in retur, ci la o declaratie recenta a lui Bernard Tapie.
Cum cine e Tapie? Ati auzit de Gigi Becali si n-ati auzit de Bernard Tapie? Cu treisprezece ani in urma, Tapie era in Franta cam ce este Becali astazi in Romania. Patron de club fotbalistic, deputat (va rog, Becali nu e inca...), afacerist, gura mare, vedeta. Acuzat de matrapazlacuri la club sau in afara lui, a fost condamnat la inchisoare ( ma rog, Becali nu e inca...), unde a stat doi ani.
Intre timp, clubul lui mult iubit a trecut in posesia altora, a ajuns si prin divizia secunda (Steaua nu inca...), si in momentul de fata e pe punctul de a fi cumparat de un bogatas canadian. Presupun ca stiti ca e vorba de Olympique Marseille. De dragul clubului, fiindca de intrebat nu-l mai intreaba nimeni, Tapie s-a trezit dand sfaturi noului patron.
De pilda, sfatul de a nu sari in sus de bucurie cand echipa castiga ori de a face o mutra sumbra cand pierde. Se intelege, in tribuna, acasa la el face ce vrea. Va imaginati ca Becali al nostru va ajunge vreodata la aceasta intelepciune, chiar daca, Doamne fereste, va trece prin ce a trecut Tapie? Mai amuzant este altceva. Cu acelasi prilej, Tapie a oferit unele explicatii pentru mai vechi acuzatii.
A povestit de exemplu cum a incercat sa cumpere trei arbitri romani la un meci international disputat la Marsilia. Le-ar fi oferit o casa, i-ar fi gazduit pe malul pitoresc al unui lac, le-ar fi promis ca-i duce cu avionul lui personal la Paris. La semnalizarea tusierilor, centralul a fluierat insa doua penalty-uri contra lui Olympique. Suparat foc, Tapie i-a abandonat pe cei trei in plina noapte, cu bagaje cu tot, langa iazul de la Berre.
M-am uitat pe harta sa vad unde e Berre asta. N-am gasit decat Berre les Alpes, mai degraba langa Nisa decat langa Marsilia, dar in zona, si inca una frumoasa, asa ca i-am putut urmari cu gandul pe incoruptibilii nostri conationali in lungul drum al intoarcerii lor acasa.