Cu patru zile inainte de editia 2007 a Turului Frantei, inca nu se stie cine a castigat editia 2006.
La capatul celui mai dificil traseu ciclist din lume, invingator a fost Floyd Landis. Al treilea american, dupa efemerul Greg Lemond, cu doua decenii in urma, si dupa recordmenul absolut, Lance Armstrong, castigator sapte ani la rand, asteapta inca decizia Uniunii Cicliste Internationale. Invinuit de dopaj, Landis a fost picatura care a facut sa dea pe dinafara paharul.
Dintre ultimii zece invingatori ai Turului, niciunul n-a scapat de (fie si numai) suspiciunea ca s-ar fi dopat. Bjarne Riis a recunoscut el insusi ca s-a dopat intre 1996 si 1998. Marco Pantani a murit dintr-o supradoza. Familia, mai exact mama formidabilului „catarator”, o mana de om, ca Ilie Floroiu al nostru pe vremuri la 10.000 de metri, crede si azi ca Pantani a fost asasinat, in urma implicarii in traficul de droguri.
Banuiala de dopaj vine par-dessus le marche, cum zic francezii. Jan Ulrich si Lance Armstrong n-au admis, ei, niciodata ca s-ar fi dopat. Ulrich a fost, totusi, suspendat de federatia germana. Armstrong isi asteapta verdictul. Cum, dupa 8 ani, vinovatia in caz de dopaj se prescrie, e greu de spus in acest moment cate din titluri ii vor ramane campionului american. Cu siguranta, daca va fi gasit culpabil, titlul din 2005 ar putea fi in pericol. Despre titlul lui Landis din 2006, am vorbit. Intrebarea din titlul articolului meu ramane.
Cei patru asi ai ciclismului nu sunt singurii in cauza. Ivan Basso a fost si el clientul funestului doctor Fuentes, creierul unei vaste retele internationale de dopaj, cu legaturi in multe sporturi, in fotbal inclusiv. Managerul echipei lui Basso din Turul Frantei 2006 era, cine altul, decat Bjarne Riis, care declara saptamanile trecute ca nu e demn de titlul cucerit in 1996.
Pe buna dreptate, directorul Turului Frantei se intreaba daca Riis era anul trecut la curent cu situatia lui Basso. Echipa Deutsche Telekom a fost si ea in centrul unui scandal. Doi medici de la o clinica din Freiburg au marturisit ca au administrat, in 1990, eritropoietina ciclistilor germani. Medicul altei echipe, Astana, pe numele lui Andreas Blum, a lucrat in aceeasi clinica, fiind amestecat si in tratarea lui Alexandru Vinokurov, actualmente la Astana, pe cand rusul era in formatia T-Mobile (fosta Deutsche Telekom). Cinci din ciclistii de la Astana au fost obiect de suspiciune in 2006, ceea ce a scos din Turul Frantei formatia, faute de combattants.
Batalia antidoping in ciclism, ca si in alte sporturi, e departe de final. In 2007 a luat fiinta Comitetul Antidoping al UNESCO, sub presedintia marelui portar de hochei pe gheata, astazi Ministrul Sporturilor din Rusia, Fetisov. Se pare totusi ca pedepsele exemplare isi fac efectul.
Anul trecut, din cauza scandalurilor de dopaj, mediatizarea a reculat pe France Televisions, iar ZDF a amenintat cu netransmiterea Turului Frantei. Acelasi Christian Prudhomme, directorul Turului, declara in „Le Monde” din 27 iunie ca pierderea ar putea fi enorma: televiziunea franceza de sport a scos in 2006 din transmiterea Turului 40a din cota de piata, de doua ori cat Roland Garros, si asta in conditiile diminuarii interesului public.