Fotbalul s-a schimbat in buna masura, cu ani in urma, cand acordarea de trei puncte, in loc de doua, in caz de victorie, a sporit interesul pentru ofensiva.
Numarul de goluri a crescut. Se stie ca, in anii '60, "lacatul" lui Helenio Herrera transformase fotbalul european intr-un joc de unu la zero aproape general. Doar prin America de Sud mai puteai vedea alte scoruri. A fost nevoie de acel punct in plus pentru victorie ca sa se inscrie din nou copios. In rugby s-a petrecut un lucru asemanator.
Si, pentru Romania, neplacut. Din clipa in care s-au acordat cinci puncte pentru eseu, plus doua in caz de transformare, iar penalitatile si drop-golurile au ramas cu trei, tot jocul s-a mutat pe treisferturi, iar balonul n-a mai fost sutat in margine, ci trecut din mana in mana. Cam din acea epoca s-a stins nationala Romaniei.
Impresia mea este ca romanii nu s-au acomodat nici pana astazi cu jocul la mana. Le-a fost usor sa bata Franta cu 5 la 0 sau sa tina un 5 la 5, dar la scorurile de acum nu mai fac fata. In meciurile-test cu mari echipe pierd la scoruri demne de Guinness Book, chiar daca inscriu ei insisi destule puncte.
Scorurile din Turneul Celor Sase Natiuni sunt astronomice. Cine sa fi crezut pe vremea cand Romania facea un 5 la 5 la Bordeaux cu Franta, iar Italia nu auzise decat de balonul rotund, ca in februarie 2007 Italia va surclasa Scotia pe terenul ei cu 37 la 17? In meci oficial. Sau ca Anglia, campioana mondiala, va pierde la Londra in fata Irlandei cu 13 la 43?
In emisfera australa s-a gasit un mod si mai eficace de a obliga echipele sa inscrie puncte multe. Tot prin schimbarea sistemului de punctaj. In Turneul Celor Trei din sudul planetei se acorda bonusuri de la un numar de eseuri in sus. Scorurile dintre Noua Zeelanda, Australia si Africa de Sud seamana cu cele din baschetul american.
Odata cu modul de punctaj s-a schimbat modul de joc si odata cu modul de joc s-a schimbat jocul de rugby insusi. Sa nu credeti cumva ca e vorba numai de proportiile scorului. Am vazut aproape toate partidele din Turneul Celor Sase si pot sa certific ca au fost superbe.
Condusa pe teren propriu de galezii care nu jucasera nimic pana atunci in Turneu, Franta s-a dezlantuit si n-a mai dat mingea din mana, la propriu, atacand cu toate liniile, ca la hochei, fara sa permita adversarului o secunda de odihna.
Era un handbal mult mai barbatesc si mai energic, pe un teren precum acelea pe care in adolescenta mea i-am vazut jucand pe Moser si pe campionii imbatabili ai Romaniei de altadata. Un rugby grandios ca sport si ca spectacol.