Nicolae Dobrin și Gheorghe Hagi, în ordine cronologică, sunt cei doi mari sportivi care își dispută titlul de „cel mai bun fotbalist român din toate timpurile”.
„La nivel de unu contra unu, amândoi au fost remarcabili. La nivel de personalitate, erau foarte buni amândoi. La nivel de pase decisive, erau asemănători. Era egalitate și la nivel de admirație și adulație pentru fani. La nivel de ritm de joc, nu poate fi egalitate. Unii mai hâtri din vechea generație spuneau că se juca cu mărul în buzunar și cu șapca în cap. Era alt ritm în timpul perioadei lui Gică Hagi”, a spus antrenorul Ionuț Badea, provocat la o opinie pe ProX.
Părerile românilor sunt împărțite. Mulți dintre care „l-au prins” pe Dobrin, sunt de părere că „prințul din Trivale” a fost „peste Hagi”. Cei care l-au văzut jucând mai puțin pe piteștean (sau deloc) nu au niciun dubiu: Hagi a fost cel mai mare. Cei din urmă au și un argument solid: în anul 2003, „Regele” a fost declarat de Federația Română de Fotbal „cel mai bun fotbalist din ultimii 50 de ani”, adică din 1953 până în acel moment.
Hagi, un gol la un meci și jumătate în Divizia A
Intervalul luat în considerare a acoperit și perioada în care a jucat Nicolae Dobrin (1959 - 1983). „Gâscanul” a debutat la 14 ani și jumătate în primul eșalon, în care a contabilizat 408 apariții (395 pentru FC Argeș și 13 pentru Chindia Târgoviște) și 111 goluri marcate (un gol la 3,67 meciuri ).
Hagi a debutat în primul eșalon la vârsta de 17 ani, jucând în 225 de meciuri (20 pentru Farul Constanța, 108 pentru Sportul Studențesc, 97 pentru Steaua) și marcând 141 de goluri (un gol la 1,59 meciuri). Dacă s-ar fi jucat la pariuri pe atunci, probabil selecția „gol Hagi”, din biletul zilei, ar fi avut cotă foarte mică. La Pronosport se putea juca doar pe rezultatul meciului.
Echipa națională
Dobrin a jucat în 47 de meciuri pentru echipa națională și a marcat 6 goluri. Marele regret a fost că nu a evoluat niciun minut la Cupa Mondială din 1970. Într-o emisiune realizată de Ovidiu Ioanițoaia, omul de televiziune Florin Călinescu era foarte convins că s-a întâmplat așa din cauza lui Mircea Lucescu: „Pe grindină, pe nămol, Dobrin termina întotdeauna impecabil, în alb. Povesteau mulți jucători: bă frate, te duceai o dată, dar după aceea te ridiculiza și nu te mai duceai. Eu am rămas uimit când l-am cunoscut. Era și țeapăn, bine făcut. Foarte greu să-l dai jos. Liță Dumitru îmi povestea, Cornel Dinu...”
Hagi a bifat 125 de meciuri sub tricolor și marcat 35 de goluri, fiind golgeterul all-time al naționalei (alături de Adrian Mutu). A jucat la trei Campionate Mondiale în 1990, 1994 (unde a fost numit în World Cup All-Star Team) și 1998, cât și la trei Campionate Europene în, 1984, 1996 și 2000.
Carieră internațională
În 1990, Hagi s-a transferat de la Steaua la Real Madrid pentru 4 milioane de dolari. A marcat 16 goluri pentru „albi”, apoi a mers să pună umărul la proiectul „Brescia romena”, al lui Mircea Lucescu.
Din 1994 până în 1996 a îmbrăcat tricoul lui FC Barcelona. A fost apreciat peste tot, dar la Galatasaray (167 de meciuri/79 de goluri) a fost privit ca un semizeu. Cu „Cim-Bom”, Hagi a câștigat, ca jucător, 4 titluri de campion (1997, 1998, 1999 și 2000) și două Cupe (1999 și 2000). De asemenea, în 2000 a cucerit Cupa UEFA și Supercupa Europei. A fost o perioadă incredibilă.
Nicolae Dobrin nu a fost lăsat să plece din țară
Nicolae Dobrin ... a avut neșansa de a-și desfășura întreaga carieră în regimul comunist, când nu se putea pleca din țară. Pe 14 decembrie 1972, Dobrin a fost la un pas de transferul vieții sale, la Real Madrid. După ce fusese magic în „dubla” dintre FC Argeș și campioana Spaniei, în turul 2 al Cupei Campionilor Europeni, „Gâscanul” a fost invitat de „albi” să facă parte din „echipa Europei”, într-un meci amical contra madrilenilor, organizat pe de o parte cu ocazia a împlinirii a 25 de ani de la inaugurarea arenei lui Real și pe de altă parte pentru a marca retragerea din activitate a lui Paco Gento.
Ceaușescu a spus „nu”
„Ziariștii spanioli erau sigur că voi ajunge pe Bernabeu. Am făcut două ore poze și am dat alte două ore interviuri la Madrid, de parcă deja semnasem cu ei. M-au întrebat inclusiv care e mașina mea preferată, iar eu, pentru că nu știam alta, le-am zis că Dacia 1100. Ulterior am aflat că Real Madrid îmi pregătise totul: casă, mașină, rentă viageră pe viață”, și-a amintit Dobrin, care a fost cel mai bun jucător de pe teren în acel meci: „i-am driblat pe toți, dintr-o parte în altă a terenului, din stânga în dreapta și înapoi.”.
Santiago Bernabeu, președintele „albilor”, i-a făcut lui Ceaușescu o ofertă record, la acea vreme: 2 milioane de dolari, plus o instalație de nocturnă. Dictatorul a refuzat, ca să nu se creeze un precedent. „Peste ani, o parte din mine a mers acolo odată cu Hagi, dar cea mai mare parte din mine, a murit în decembrie 72. Cred că m-aș fi impus la Real, dar destinul a vrut altceva”, a mărturisit Dobrin, cu puțin timp înaintă să moară.
O comparație imposibilă
În realitate, nu se poate face o comparație între Nicolae Dobrin și Gheorghe Hagi, pentru că cifrele nu se raportează la condiții similare. Dobrin nu s-a bucurat de libertatea de a juca în străinătate, iar în țară nu a jucat la o echipă precum Steaua. Pe de altă parte, Hagi a jucat într-o perioadă în care fotbalul trecuse de epoca „romantică”, în care marcajul se făcea mai strict, iar tackling-urile sporiseră în duritate. Adevărul obiectiv este că nu poate exista un „cel mai bun jucător din toate timpurile”, ci doar „cel mai bun jucător dintr-o perioadă”.
În dreptul unuia dintre cele două genii fotbalistice despre care am vorbit, enciclopedia sportivă scrie: „Unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere”. Ghiciți despre cine este vorba?