Dac? nu ar fi fost aviator, poate c? ar fi fost jurnalist de excep?ie. Dovada o constituie un text scris chiar de c?tre Aurel Vlaicu ?i tip?rit în publica?ia Flac?ra, din 29 octombrie 1911. M?rturie de zbor, de via??, poate chiar testament al vie?ii, ?i un mesaj peste veacuri pentru prezent. Comentariile sunt de prisos, deoarece rândurile a?ternute de aces om-comoar? vorbesc de la sine.
“Mi se cere s? scriu un articol. Nu pot s? refuz. Cu toate acestea, rog s? nu se uite c? me?te?ugul meu nu e s? scriu. Eu ?tiu s? zbor. Din pana, ce cu sila mi se pune azi în mân?, eu am f?cut arip? de-n?l?are. S? smulg acum din arip? o pan? ca s? fabric proz?? Dup? cât ?tiu eu, o singur? arip? poate produce pene de scris bune: aripa de gâsc?. Vede?i la ce p?c?leli se expune omul nedeprins cu stilul. Lumea e curioas? s?-?i cunoasc? impresiile – mi s-a spus. Sunt foarte recunosc?tor lumii de curiozitatea cu care m? onoreaz?. M?rturisesc îns? c? a? fi preferat ca lumea s? se intereseze mai mult de zborurile mele decât de proza mea, care, desigur, trebuie s? fie foarte plicticoas?. Dar, s? nu acuz pe nimeni. ?i, mai ales s? nu uit?m c? tr?im într-o vreme când publicului îi place s? petreac? v?zând câini care vorbesc, oameni care latr? ?i aviatori care scriu. Prin urmare, s? scriu. “Calea Lactee nu mi-a stropit niciodat? bluza” Ce s? spun? Cyrano de Bergerac, care n-a zburat niciodat?, descrie admirabil zborul s?u între Lun? ?i P?mânt. În?elege?i, prin urmare, de ce mi-e fric? mie c? nu voi izbuti s? interesez defel cu impresiile mele pe cititorii Flac?rei. Trebuie s? fi avut norocul de a nu fi zburat niciodat? ca s? po?i descrie frumos un zbor! …J’arrive, – excuse-moi – par la dernière trombe./ Je suis un peu couvert d’éther. J’ai voyagé!/ J’ai les yeux tout remplis de poudre d’astres. J’ai/ Aux éperons, encore, quelques poils de planète!/ Tenez, sur mon pourpoint un cheveu de comète!…A?a pretinde Cyrano de Bergerac c? s-a întors din fantastica sa c?l?torie în Lun?. Eu, de?i am izbutit s? m? ridic chiar pân? la o mie de metri cu aparatul meu, m?rturisesc c? niciodat? n-am coborât acoperit de eter, cu ochii plini de praf de stele, pe ghete cu puf de planet? sau pe haine cu p?r de comet?. ?i nici Calea Lactee nu mi-a stropit niciodat? bluza cu laptele care-o… paveaz?. În schimb, au încercat de-atâtea ori s? m? stropeasc? al?ii cu noroiul p?mântean al r?ut??ii lor. Dar, s? nu vorbim de necazuri. Datoria noastr? este s? plan?m deasupra micimilor omene?ti. ?i-aceast? datorie trebuie s? ?i-o îndeplineasc? cu atât mai mult aviatorii. Menirea lor nu e s? planeze? “Zburasem, ?i asta era principalul” Impresia cea mai puternic? am sim?it-o când am zburat pentru prima oar? la Bin?in?i, în Ardeal. Blériot înc? nu trecuse Canalul Mânecii. Primul meu aparat era tot de lemn ?i nu avea motor. Am legat trei cai de el, trei fl?c?i au prins a pocni din bice, ?i aparatul s-a ridicat la vreo 15 metri în?l?ime, dup? ce a alergat câ?iva kilometri pe p?mânt. De atunci, de câte ori m? sui în aparat, zbârnâiala motorului mi-aduce aminte de aeroplanul f?r? motor, ?i dinaintea ochilor, fascina?i de nem?rginirea v?zduhului, îmi r?sar cei trei fl?c?i chiuind ?i pocnind cu foc din bice. Bucuria cea mai mare îns? am sim?it-o când am zburat pentru prima oar? la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înal?i ca în?l?imea la care m? ridicasem eu. Fiindc? patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care- mi consacra ma?ina. Zburasem: ?i asta era principalul. M? men?inusem sigur în aer, f?cusem evolu?ii ne?ov?ielnice. Publicul care era de fa?? m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, dup? ce am coborât, eram ca ?i beat de bucuria f?r? margini a izbânzii. Începusem s? m? dau peste cap pe câmp de fericire. Cei din jurul meu ziceau c-am înnebunit. ?i eram, într-adev?r, nebun de entuziasm ?i mul-?umire. “V?d Arge?ul cum scânteiaz?” De altfel, este într-adev?r de mirat cum omul nu înnebune?te când zboar?. M? ridic. ?i un gol parc? se face deodat? în toat? fiin?a, – ca ?i cum m-a? ridica foarte repede cu un ascensor. Casele, drumurile, planta?iile prind s? alerge nebune?te în urma mea, s? se dep?rteze din ce în ce, s? se mic?oreze, s? devin? tot mai pu?in clare. Pân? la o sut? de metri, am impresia c? zbor cu un tren fulger, pe un drum f?r? ?ine, peste lucruri ?i oameni. E în?l?imea favorit? la care-mi place s? zbor. La o sut? de metri nem?rginirea v?zduhului nu m? nelini?te?te, alergarea nebun? a lucrurilor de sub mine îmi d? continuu senza?ia ame?itoare a vitezei cu care zbor… De la Cotroceni, când sunt la o sut? de metri în?l?ime, se vede departe în zare… V?d Arge?ul cum scânteiaz? ca o panglic? de filde?… V?d drumurile, cl?dirile ora?elor, p?durile cum se rânduiesc, sub înrâurirea vitezei cu care alerg, în linii paralele… Toate contururile se v?d paralele de sus. “P?mântul nu se mai vede” Când trec de cinci sute de metri începe s?-mi fie urât. P?mântul nu se mai vede decât ca o imens? movil? de cenu?? sur? cu pete albe, mun?ii ?i v?ile se niveleaz?… Confra?ii zbur?tori (ciorile ?i ceilal?i… aviatori de aceast? categorie) au disp?rut cu de-s?vâr?ire… M? simt singur ?i începe s?-mi fie fric?… Nu mi- e fric? de c?deri sau accidente. M? cuprinde teama de misterul nem?rginirii. Niciodat? omul nu poate s? aib? mai precis? impresia neantului decât când zboar? mai sus de cinci sute de metri. Jos haos, sus haos. Iar zbârnâitul de bondar uria? al motorului parc? d? un formidabil glas acestui haos. Am trecut de 800 de metri. Alerg cu o vitez? foarte mare. ?i totu?i parc? stau pe loc. În raport cu imensitatea v?zduhului, viteza motorului meu dispare. A? vrea s? alerg mai repede. Încetineala asta m? enerveaz?. Toate sfor??rile sunt zadarnice, îns?. M-am ridicat dincolo de limita putin?elor omene?ti. Am intrat în sfera unde omul nu mai însemneaz? nimic fa?? de infinitul atotputernic. “Mai greu de coborât decât de urcat” S? m? cobor, deci. Coborârea e mult mai pl?cut? decât suirea. Pân? la 50 de metri deasupra p?mântului m? cobor f?r? nici o team?, cu mâinile strânse pe cârm?, cu ochii a?inti?i asupra motorului. De la 50 de metri începe s? m? cuprind? frica de a nu ateriza destul de u?or. În avia?ie, spre deosebire de via?a de toate zilele, e mai greu de coborât decât de urcat. Cât ar câ?tiga avia?ia dac? predispozi?ia fireasc? a omului de a se coborî ?i de-a coborî totul s-ar putea aplica exclusiv în folosul ateriz?rii! ?i mai ales e greu de aterizat în timp de furtun?. De altfel, când aerul e agitat, aviatorii evit? s? zboare. Eu totu?i am zburat la Bra?ov pe un timp foarte pu?in favorabil. B?tea un vânt puternic. Aerul era nelini?tit ca valurile unei m?ri înfuriate. Aparatul era când ridicat la în?l?imi de sute de metri, când coborât pân? aproape de p?mânt. Parc? eram o minge vie cu care o mân? uria?? se juca cu o pl?cere s?lbatic? între cer ?i p?mânt. Când bate vântul tare, am impresia c? niciodat? nu vom putea st?pâni aerul.De aceea, cred c? avia?ia nu va izbuti decât s? devin? un foarte pl?cut sport pentru vreme frumoas?. Ea nu va putea niciodat? s? ia dezvoltarea pe care au luat-o automobilele sau vapoarele. ?i e foarte firesc s? fie a?a. Ca s? zboare, omul trebuie s? cucereasc? regiuni ce nu-i sunt destinate, cu mijloace ce nu-i apar?in…”. <iframe width="630" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/lyEvqPvQrCI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>