A fost la pârnaie, e în fotbal de 40 de ani, mănâncă table pe pâine şi se laudă cât încape. Te face să râzi şi să-l înjuri concomitent. Are un stil de a spune în glumă lucruri oricât de serioase. E guraliv, lăudăros, fanfaron, pontos, porcos, şmecher cât încape, are duşmani cu duiumul şi prieteni aşijderea. Se ia la harţă din orice, după care tot el vine cu împăcarea şi e şef de când se ştie. E de meserie preşedinte.
Când apare la televizor, lumea ori îl înjură, ori râde ca la un număr grotesc de "stand up comedy". Aproape fiecare replică de-a sa stârneşte râsul. În urmă cu mai bine de zece ani, la o emisiune TV, s-a enervat: "Cine spune depre mine că am făcut puşcărie, minte! Şi ce dacă am făcut!".
Cam tot ce a pronosticat s-a adeverit. Dumitru Dragomir e de 20 de ani preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. Entitate care stă pe un purcoi de bani. I se mai spune "Oracolul din Bălceşti", "Don Corleone" sau "Mitică de la Ligă".
"Fotbalul nostru e în primele zece din Europa!"
Dom’ preşedinte se aşează confortabil, picior peste picior, în fotoliul din biroul său lambrizat, de la etajul unu al sediului LPF. Are pantofi "împletiţi", cu găurele, şi îi place când îi sclipeşte blitz-ul în lentilele ochelarilor: "Răspund la orice, numa’ nu mă ţineţi mult!".
Fotbalul românesc e jalnic, echipele de club abia de iau câteva puncte în cupele europene, naţionala e la cel mai jos nivel din ultimi 50 de ani, dar Mitică de la Ligă e mândru: "Avem fotbal şi încă bun! E în primele zece din Europa! Vinde! Naţionala? Tot io să vorbesc de ea? Păi, vorbim de mere sau de pere?", iese abil, din clinci, don Corleone.
E sigur pe el: "Niciodată n-am simţit că-mi fuge pământul de sub picioare. Fricos am fost doar când eram mai tânăr. Şi sărac lipit am fost doar până pe la 20 de ani. Inteligenţa şi familia m-au ajutat", se laudă nea Mitică. Se mândreşte că de mic a fost învăţat cu munca: "La şapte ani dădeam cu sapa după mama. Şi acum car cu cârca pe şantier!".
Don Corleone are manichiura îngrijită profesionist, palmele îi sunt la fel de fine ca popoul unui bebeluş şi la mâna stângă poartă un Roger Dubuis de colecţie. Se strâmbă: "O făcătură... Nu scrie aşa! Cadou de la fii-miu, când am făcut şaij’ de ani!".
"M-a bătut tata de m-a căpiat!"
"Io n-am avut copilărie. Nu-mi amintesc decât de necazuri!", rememorează Dumitru Dragomir, anii petrecuţi în comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea. "M-a bătut tata de m-a căpiat, da’ io l-am iubit. Aveam 37 de kile când am fugit de acasă desculţ, la 14 ani, după ce mi-am luat buletinul! Nu mai suportam bătăile... Mă biciuia! Avea tata o curea lată de-o visez şi acu’ noaptea. Nu era voinic, că atârna 47 de kile, cu paltonu’ pe el când îl prindea ploaia, da’ avea o putere...", e nostalgic domnu’ preşedinte după vânătăile copilăriei.
Zice că la bază e economist, dar că nu s-a folosit de diplomă niciodată: "Din construcţii hidrotehnice am făcut avere! Am construit case, vile...", o zguduie nea Mitică, arhicunoscut mai degrabă pentru "construcţiile" din culisele fotbalului.
N-a avut talent. Doar calităţi
Dumitru Dragomir e visul oricărui reporter. La o întrebare îţi dă răspunsul la încă cinci, din care la două nici nu te-ai gândit.
E un lăudăros fără limite: "Sunt singurul om din fotbalul românesc, în domeniul în care lucrez, care sunt, concomitent: arbitru, antrenor cu categoria maximă, fotbalist, secretar de asociaţie sportivă, organizator de competiţii, vicepreşedinte şi preşedinte de club şi la Ligă şi vicepreşedinte al FRF!". Ca fotbalist n-a făcut mare brânză. "N-am avut talent", recunoaşte Don Corleone, "Da’ am avut calităţi! Fugeam tare, ca dovadă că am fugit de acasă şi uite ce-am ajuns!", o dă la întors, în stil oltenesc, Mitică.
Îi cântau greierii în călcâie
Oportunist a fost de când se ştie. Zice că regretă socialismul: "Da’ nu comunismul! Pe vremea aceea statul avea grijă de copiii săraci. Io am fost educat, de la 14 la 16 ani, la un cămin al combinatului chimic din Făgăraş. Când am ajuns acolo aveam bulevarde de furnici şi-mi cântau greieri în călcâie... Acolo am învăţat să mă spăl pe dinţi", povesteşte nea Mitică cum a început el şcoala vieţii. Ca să-l scoată din producţie, s-a băgat la fotbal.
Norocul vieţii sale a fost că şi-a rupt piciorul: "A fost la un meci din Cupa României, jucat între Chimia Râmnicu-Vâlcea şi FC Argeş. Accidentele vieţii mele au avut părţi bune!". Cum era el băgat în ghips pe jumătate, cum se proceda pe atunci, tot a reuşit să se remarce. Era şef de echipă la o epurare chimică când prim-secretarul judeţului venise în control. "L-am văzut şi am început să-i înjur pe muncitori, să mă remarc! «Cine-i măgaru’ care înjură?», a întrebat «prim-ul». Când m-a văzut cum arătam, că mă aduceau cu basculanta la muncă, mi-a propus să fiu secretarul asociaţiei sportive. Am acceptat!", face pe modestul Dumitru Dragomir. Atunci a intrat în sistem protectorul "Cooperativei".
Şapte luni la beci
Mitică a câştigat Cupa României cu Chimia Rm Vâlcea, pe când echipa juca în "B" şi a promovat în Divizia A. "Am fost uluitor! Da’ când l-au schimbat pe primul-secretar, m-au arestat!".
Susţine că a căzul la mijloc. De fapt, l-au prins cu jocuri de noroc ilegale: "Nu-i adevărat! Mi-au înscenat. M-au condamnat pe art. 153 la trei luni de închisoare, da’ am câştigat la recurs!“, sare ca ars Mitică de la Ligă.
Puşcărie a făcut vreo şapte luni şi jumătate, dar în arestul poliţiei. "Era în ’90, după ce l-au omorât pe generalul Nuţă şi i-au arestat pe Postelnicu şi pe Bărbulescu, şeful miliţienilor. Ne-au umflat pe toţi! M-au băgat la «abuz în serviciu» că n-am venit cu avionul de la Larnaca şi că am plecat cu echipa cu vaporul la Port Said. Am făcut o "reducere" ministerului de 10.000 de dolari! M-au achitat toate instanţele militare ierarhice!", se justifică Don Corleone.
Se bate cu mâinile pe burtă şi recunoaşte: "Aveam toată echipa «marfă» cumpărată: videouri, televizoare color... Eram capitalist!". De fapt, era un bişniţar ordinar.
"Am scris o carte, aşa cum vorbesc io. Nu mă lasă fii-miu s-o public. Dac’ ar apărea, i-aţi cunoaşte în amănunt pe toţi cei care s-au perindat în fotbal în ultimii 30 de ani. Am scris tot ce ştiu!"
Dumitru Dragomir, preşedintele LPF
"Nu merg în vacanţe că n-am timp. Joc rummy,poker şi table dacă am adversar. La cazinou rar şi joc doar BlackJack. E singurul joc unde ai şansă."
DON CORLEONE, gambler
Don Corleone face ce face şi zarurilele pică tot cum vrea el FOTO: Vlad Stănescu
NASOL
Are priaprism, dar se plânge că nu-i place
Nea Mitică îşi rostogoleşte ochii în cap, în stilul caracteristic, cameleonic. E în vervă. "După ce m-au dat afară de la Vâlcea şi m-au arestat la Motru, am plecat la Oradea. Aveam viaţă, atunci! Vilă în centrul oraşului, post pentru Vica (n.r. – soţia lui) în învăţământ...", râde ţăranul plecat desculţ din Bălceşti. "Dup’aia, m-a luat clanul Bărbuleştilor, pe sus, la Scorniceşti. I-am promovat în B şi în A!", se preamăreşte maestrul emerit al blaturilor, intrat în legendă cu un scor neverosimil, 18-0, după un meci cu trei reprize! "Tot pe sus m-au luat şi m-au dus şi la Victoria. Tot datorită performanţelor mele extraordinare!", se pupă singur în fund Mitică de la Ligă, ce se visează un Sir Alex Ferguson de România. Priapismul şi Vadim Mai demult, fostul său prieten, Gigi Becali, a dezvăluit o afecţiune, acum notorie, a lui Mitică Dragomir, pe care mulţi necunoscători ar considera-o o calitate: priapismul. Mitică n-a negat. "Nu vreau să vorbesc despre asta". Apoi, tot el dezvoltă subiectul: "Nu e bine să scoţi în evidenţă boala unui om. Unii spun: «Dă-mi mie boala lu’ Mitică!». Ferească Dumnezeu să ai aşa ceva..., să stai cu «ea» sculată şi să mergi noaptea la baie de patru ori să-i pui gheaţă!Nasol", se alintă ruşinat dom Mitică cu ochii la propriul şliţ. Calitatea asta nu prea l-a ajutat însă în politică. Deşi a avut două mandate în Parlament, pe listele lui Vadim, preşedintele PRM l-a porcăit cum i-a venit la gură: "Am intrat în politică pen’ că mi-a plăcut de el. Să aibă o sută de euro în buzunar de câte ori m-a înjurat! Da i-o îl iubesc...". "Circul televizat vinde fotbalul!" Legea huliganismului e creaţia sa. L-a băgat în gura tuturor ultraşilor din fotbal. "Cât am tras cu legea asta! Mi-au dat lacrimile câtă m... mi-am luat pe stadioane!“, se vaietă falsând don Corleone. Scandalul e parte a recuzitei sale. "Circul de la TV ajută fotbalu’! 70-80% din circul televizat vinde fotbalul!", e sincer cu adevărat nea Mitică de la Ligă. E avid să apară pe sticlă, da’ când vine vorba de fostul prieten şi actual inamic Gigi Becali face spume: "Dacă îi iei televizorul lui Becali, rămâne umbra! Circul lui n-a putut ajuta Steaua, se bălăceşte, de cinci ani, între locu’ doi şi şase! Vorbeşte mult şi prost!". Săracu’ dom’ Mitică Pe cuierul "pom" din biroul său atârnă o vestă pescărească şi două pălării: "Am vreo treij’ şi ceva de pălării", se distrează nea Mitică proaspăt tuns periuţă. Schimbă macazul, pe altă direcţie: "M-a afectat criza foarte mult. N-am putut să mai vând ce-am construit. Abia acum a reuşit să dau trei, din cele 16 case din Pipera!". Oracolul din Bălceşti n-a nimerit pronosticul cu criza mondială. Da’ tot s-a descurcat. A făcut, lângă piaţa de flori din Capitală, o "fabrică de nunţi". "Nu e în Europa aşa ceva, e la nivel mondial!", se laudă din nou fanfaronul. Şi iar o scaldă: "Nu mai am nicio avere! I-am totu’ băiatului meu!". Mogul de presă, cu colonei în subordine Se autoelogiază pe bandă rulantă. "Am fost unu’ din cei mai tari oameni de presă din România! Mogul de presă, nu altceva! Am vândut ziarele când piaţa mergea... «Atac la persoană» vindea 270.000 şi «Sportul Românesc» trăgea 380.000!". Corect, numai că atunci şi «Evenimentul Zilei» avea tiraj de aproape un milion de exemplare. Dumitru Dragomir, ca şef la echipa Securităţii, Victoria Bucureşti, în anii ’80, avea grad de căpitan. "Am avut colonei în subordine!", se făleşte el şi si strigă la fata din anticameră, o brunetă cu picioare care-i pleacă direct din amigdale, să-i aducă o hârtie. Documentul, datat 10 octombrie 2005, cu antetul CNSAS, atestă că Mitică "nu a fost colaborator/agent al securităţii ca poliţie politică". O fi fost altceva, că în funcţiile avute nu putea ajunge altfel. Pendula din biroul său a înţepenit la ora opt. Amanta urâtă şi socialismul suedez "Tata, ţăran fiind, mi-a zis: «Să-ţi fie ruşine când ai furat şi te-a prins, când te-ai îmbătat şi te ling câinii la bot în văzul conţăranilor şi când îţi înşeli nevasta cu alta mai urâtă ca ea!»", povesteşte Oracolul din Bălceşti, din pildele tatălui său. Nu-i place că în ţară nu merge nimic. Spune că nu e monarhist şi că nu e democraţie pe pământ. "Poate, singura democraţie e socialismul suedez. Da’ îţi trebuie, pentru asta, mentalu’ colectiv! Comunismul a fost o aberaţie!", se încurcă nea Mitică în doctrine. Omul e, din fire, histrionic. E suficient să-l urmăreşti: "Am avut din născare darul vorbirii, al povestirii. Sunt actor… Cea mai bună tactică e să spui adevărul. Să mor io!". "Succesul meu? Inteligenţa nativă, risc, curaj şi perseverenţă! N-am dat şpagă niciodată. Da’ la cârciumă dau peste tot. Fericirea este noroc!“ Mitică Dragomir, preşedinte de meserie
EPITETE ȘI SINTAGME
Etichetele lui nea Mitică
Dumitru Dragomir e slobod la gură, dar când vine vorba de caracterizarea oamenilor din fotbalul românesc e calculat. O face după interesul de moment:
- Marian Iancu: “Elefant agresiv şi deştept".
- Gigi Becali: "Imoral şi fals!".
- George Copos: "Delfin şiret şi mintos".
- Adrian Porumboiu: "Muncă şi iar muncă!".
- Cristi Borcea: "Ştie să-şi trăiască viaţa".
- Vasile Turcu: "Prea serios".
- Adrian Mititelu: "Zero barat!".
- Jean Pădureanu: "Gentlemanul sărac".
- Mircea Sandu: "Cel mai deştept".
- Ioan Niculae (Astra): "Priceput".
- Ioan Nicolae (Braşov): "Greu de păcălit".
Recomandările noastre
