În urmă cu douăzeci de ani, un ziar (din Statele Unite n.r.) a pus în titlul unui articol o întrebare dură: „Care este diferența dintre un politician și un psihopat?” Răspunsul, atunci și acum, rămâne același: niciuna”, așa își începe avocatul John Whitehead, una dintre cele mai influente voci ale curentului libertarian din Statele Unite, eseul publicat pe site-ul rutherford.org. Whitehead nu este singurul care gândește că mulți dintre politicieni au mari probleme psihice. „Politicienii prezintă un risc mai ridicat de a fi sociopați decât restul oamenilor.
Cred că nu veți găsi niciun expert în domeniul tulburărilor de personalitate sociopatie / psihopatie / comportament antisocial care să conteste acest lucru ... Că o minoritate restrânsă de ființe umane nu are conștiință a fost și este o pilulă amară pe care societatea noastră e nevoită să o înghită - dar ea explică foarte multe lucruri, inclusiv comportamentul politic nerușinat și înșelător”, e de părere dr. Martha Stout, psiholog și fost cadru didactic la Harvard Medical School.
În opinia lui Whitehead, sociopatia politicienilor se reflectă prin faptul că își doresc puterea mai presus de orice altceva, sacrificând orice pentru a-și atinge scopurile, inclusiv bunăstarea semenilor lor. Alte trăsături definitorii ale psihopatului sunt lipsa de milă și de conștiință. „ Exact precum psihopații criminali, politicienii carismatici eșuează când vine vorba să-și accepte responsabilitatea pentru acțiunile lor, au o bună părere despre sine, sunt instabili cronic, au stiluri de viață deviante din punct de vedere social, simt nevoia de stimulare constantă și propun obiective nerealiste”.
Odată ce psihopații ajung la putere, „guvernul acționează împotriva intereselor propriilor cetățeni, cu excepția faptului că favorizează anumite grupuri”, e de părere și scriitorul James G. Long. „În prezent asistăm la o polarizare deliberată a cetățenilor americani. (...) Acest lucru este tipic pentru sistemele psihopatice. În Uniunea Sovietică s-au întâmplat lucruri foarte asemănătoare”.
Jurnalistul de investigații Zack Beauchamp spune că oamenii de știință au făcut profilul psihologic al președinților americani pentru a vedea dacă există caracteristici comune: „În 2012, un grup de psihologi a evaluat fiecare președinte, de la Washington, până la Bush jr., folosind „estimări ale trăsăturilor de psihopatie obținute din datele de personalitate completate de experți istorici pe fiecare președinte”.
Au descoperit că cei mai mulți președinți tindeau spre neînfricarea caracteristică psihopatului și aveau niveluri scăzute de anxietate. Aceste trăsături par să-i ajute să devină președinți, dar, de asemenea, îi pot determina să ia decizii nesăbuite care distrug viața altora”.
Mai rău, flagelul se răspândește și în rândul populației. „Scopul statului corporatist modern este evident: promovarea, cultivarea și încorporarea unui sentiment de identificare comună între cetățenii săi. În acest scop, „noi, oamenii”, tinde să devină „noi statul poliției”, crede Whitehead, care e de părere că transformările sociale sunt uriașe: „Devenim rapid sclavii unei mașinării totalitare fără nume care ne erodează neobosit libertățile prin nenumărate legi, statute și interdicții”.
Whitehead spune că împotriva acestui flagel nu pot lupta decât cetățenii care s-au documentat serios și știu să folosească mecanismele democratice pentru a-i trage pe politicieni la răspundere, dar răspunsul trebuie să vină urgent.
„După cum am subliniat în cartea mea „Battlefield America: The War on the American People”, dacă aștepți până când echipa SWAT îți sparge ușa, până când numele îți este trecut pe o listă de supravțihere a teroriștilor sau până când ești denunțat pentru activități ilegale precum colectarea apei de ploaie sau faptul că ți-ai lăsat copiii să se joace afară nesupravegheați, atunci va fi prea târziu”