Miniștrii de externe ai Uniunii Europene au reușit să ajungă, după o lună de negocieri, la un compromis pentru lansarea unei misiuni Sophia în largul coastelor libiene. E vorba de o nouă misiune, care are în comun doar numele cu operațiunea navală care a transportat zeci de mii de imigranți în Italia.
Ambiția înaltului reprezentant al politicii externe a UE, spaniolul Josep Borrell, de a duce nave în largul coastei libiene pentru a monitoriza respectarea embargoului cu privire la furnizarea de arme către milițiile aflate în război a stârnit opoziția unor țări precum Austria și Ungaria, susținute partial și de Italia. Guvernele de la Viena și Budapesta s-au temut, spune Mauro Indelicato în ilgiornale.it, că “prezența navelor în apropierea Libiei ar putea reprezenta un magnet pentru rețelele de traficanți de imigranți”. O obiecție cât se poate de realistă, dacă ne gândim ce s-a întâmplat în primii ani ai misiunii, când navele UE au adus în Italia, după cum susține Mauro Indelicato, 45 000 de imigranți salvați de pe mare.
În fața acestor argumente și a opoziției hotărâte a Ungariei și Austriei, inițiatorii proiectului nu au putut decât să dea înapoi. Compromisul convenit spune că navele europene se vor întoarce în Libia să monitorizeze respectarea embargoului, dar numai de-a lungul coastelor din partea de est a țării (regiune controlată de forțele generalului rebel Khalifa Haftar), de unde nu pleacă bărci cu imigranți. Dacă, prezența navelor va declanșa, însă, un aflux de imigranți și din această zonă, s-a decis ca navele să se întoarcă imediat.
În ce măsură va reuși UE, prin această misiune, să aducă pacea în Libia sau să joace un rol determinant în rezolvarea crizei libiene, e greu de spus. Mulți analiști politici sunt extrem de sceptici.
După părerea mea, dintr-un punct de vedere, însă, compromisul la care s-a ajuns e corect. Cel puțin dacă privim lucrurile în lumina studiului “Ce ne învață migrația teroristă de la frontierele Europei despre securitatea frontierelor americane” dat publicității recent de Todd Bensman. un specialist în securitatea națională a SUA de la Centrul pentru Studii privind Imigrația.
Câteva citate din această lucrare vă vor lămuri de ce spun că decizia UE limitează pericolele pentru cetățenii europeni. "Este cunoscut faptul că unii dintre teroriștii ISIS au ajuns în Europa folosind fluxul de imigranți, după care unii dintre ei au comis atacurile de la Paris din noiembrie 2015 ... și apoi atacurile de la Bruxelles din martie 2016 ". Cu toate astea “modul în care migrația și terorismul s-au împletit ca o forță distructivă împotriva Europei și răspunsul continentului, rămân în mare măsură necunoscute, nedocumentate și neanalizate”.
Totuși, potrivit lui Todd Bensman, există date pe care se poate face o astfel de analiză. "Între ianuarie 2014 și ianuarie 2018, cel puțin 104 extremiști islamiști au intrat în Europa, prin migrație peste granițele externe maritime și terestre ale UE, ascunzându-se în rândul a peste două milioane de imigranți. Toți acești 104 teroriști au fost uciși în nouă țări europene după ce au participat la atacuri sau au fost arestați pentru implicare în acțiuni ale unor grupări teroriste cunoscute”.
Mai mult, "din cei 104 imigranți implicați în acte teroriste, 29 au fost implicați în 16 atacuri în Europa între 2015 și 2018. Aceste atacuri au ucis 170 de persoane și au rănit cel puțin 878 în plus, potrivit unei analize a știrilor mass-media”.
De altfel, concluzia raportului lui Bensman este că, „teroriștilor imigranți implicați în atacuri finalizate au fost infiltrați, în marea lor majoritate, în mod intenționat în fluxurile de imigrație de grupări teroriste organizate pentru a efectua sau susține atacuri în țările de destinație”.
Sigur, datele prezentate de Bensman pot fi contestate. Dar chiar și presa progresistă a recunoscut uneori că teroriștii s-au folosit de politica de deschidere a UE față de imigranți pentru a-și trimite luptătorii în Europa. „În 2016, New York Times a raportat, pe baza unor documente ale serviciilor de informații franceze, că o divizie clandestină de„ operațiuni externe” a ISIS în ianuarie 2014 a trimis primul său grup„ cel puțin ”21 de luptători bine pregătiți în Europa camuflați în fluxurile de refugiați și imigranți”.
De asemenea, potrivit Times, "mai mulți luptători instruiți de ISIS în Siria au călătorit singuri sau în perechi pe rutele folosite de imigranți, la o distanță de două- trei luni, până la sfârșitul anului 2014 și începutul anului 2015."
În Germania, chiar Serviciul Federal de Informații (BND) a avertizat, în 2016, că luptătorii statului islamic au intrat în Europa ca refugiați și că liderii statului islamic își pregăteau luptătorii cu privire la modul în care trebuie să solicite azil.
Comentariile mele sunt, cred, de prisos. Deocamdată, conform compromisului la care s-a ajuns, noua misiune Sophia nu va spori insecuritatea UE. Mai sunt, însă, multe alte probleme pe care conducătorii UE nu par dispuși să le rezolve.