„Tricolorii” joacă în premieră pe arena „Ion Oblemenco”, împotriva naționalei scandinave, care a produs cel mai mare coșmar din istoria fotbalului românesc.
Naționala României întâlnește, în această seară, de la ora 21.30 (în direct la Pro TV), o echipă calificată la Campionatul Mondial găzduit de Rusia, în această vară. „Tricolorii” înfruntă Suedia, o reprezentativă care a dat o mare lovitură în meciurile de baraj ale preliminariilor și a eliminat Italia, după 0-0 și 1-0.
Amicalul va fi găzduit de noua arenă „Ion Oblemenco”, dar evenimentul a fost umbrit de dispariția lui Nicolae Tilihoi, component al „Craiovei Maxima”.
România vine după un succes în fața Israelului (2- 1) și se va afla față în față cu cel mai mare coșmar din istoria fotbalului autohton.
Drama de la San Francisco
Au trecut 23 de ani și jumătate de la celebrul meci cu Suedia, disputat la San Francisco, în „sferturile” Campionatului Mondial organizat de SUA. A fost vârful de formă al „Generației de Aur”, care a ratat o calificare istorică în „Careul de Ași”. Nordicii au deschis scorul în finalul meciului, prin Thomas Brolin (78), dar Răducioiu a menținut speranțele vii cu o reușită venită în minutul 88. În prelungiri lucrurile au mers cum nu se poate mai bine pentru elevii lui Anghel Iordănescu. Răducioiu a făcut 2-1 (101), apoi Stefan Schwarz a văzut „roșu”.
Însă, suedezii au egalat prin Kennet Andersson (115) și s-au impus cu 5-4 la penalty-uri, după ce, pentru România, au ratat Dan Petrescu și Miodrag Belodedici. Acel sfert de finală a rămas de neegalat pentru România, care avea să mai participe de atunci doar la CM din Franța – 1998, cu oprire în „optimi”.
„A fost cel mai mare coșmar al carierei mele. Nu am mai putut să revăd niciodată acel meci”, avea să spună, după 20 de ani, Gică Popescu, omul care l-a scăpat din marcaj pe Andersson și i-a permis suedezului să profite de indecizia lui Florin Prunea. La cel Mondial, Suedia a câștigat medaliile de bronz, apoi, naționala scandinavă a regresat. Nordicii au mai participat la Mondialul din Japonia și Coreea de Sud – 2002 și la cel din Germania – 2006, în ambele calificându-se în „optimi”. Paradoxal, Zlatan Ibrahimovici, unul dintre cei mai spectaculoși atacanți din istorie, n-a avut coechipieri împreună cu care să pună pe picioare o națională care și-a pierdut strălucirea de acum două decenii.