Artista basarabeană care traversa cândva poziţiile ruseşti ca să înveţe româneşte îşi pregăteşte relansarea la Bucureşti.
Natalia Barbu, artista din Chişinău care în 1998 a câştigat marele trofeu al Festivalului Mamaia, se bucură de colaborări cu Sistem, Mike Diamondz sau Vano Tek. Natalia pregăteşte publicului un nou single şi un nou album şi se concentrează asupra relansării în România, după cum povesteşte într-un interviu acordat EVZ.
Ea va pleca în America pentru câteva concerte, vorbeşte la superlativ despre ceea ce a fost Festivalul Mamaia, pentru care a urcat, zilele trecute, pe scenă pentru a cânta imnul evenimentului, şi povesteşte cât a maturizat-o faptul că, în copilărie, trecea zilnic "printre soldaţi şi tancuri" pentru a ajunge la singura şcoală cu predare în limba română din zona nistreană.
EVZ: Cât te-a ajutat trofeul "Mamaia ’98"? Natalia Barbu: Mamaia a fost momentul de cotitură în viaţa mea. A fost un eveniment de absolută importanţă. Cu trofeul festivalului în mână am devenit un nume şi o voce de referinţă. Cel puţin la acel moment în Moldova. Nimeni până atunci nu auzise de Natalia Barbu, dar imediat după festival toţi au început a vorbi despre mine. Toţi se întrebau cine e Natalia Barbu şi de ce nu a auzit nimeni de ea până la Mamaia. Aşa că trofeul nu doar m-a ajutat, ci mi-a făcut şi un nume dintr-o împuşcătură.
Tu ai cântat de mică. Cum te-ai schimbat, de-a lungul timpului, într-un mediu în care, pentru a reuşi, trebuie să ştii ce fel de compromisuri trebuie să faci? Norocul meu a fost că eu n-a trebuit să fac compromisuri. Dar sunt convinsă că de acum încolo va trebui să le fac. Am cântat mereu ce mi-a plăcut. Acum trebuie să ţin cont, într-o anumită măsură, şi de ceea ce cere piaţa. Dar în momentul în care ai valorile bine conturate, compromisuri mari nu se acceptă. Sunt convinsă că voi reuşi să le combin în mod fericit pe toate. Să devin comercială fără a pierde din valoare.
Proiectele actuale şi viitoare? Pe raft sunt mai multe proiecte muzicale foarte interesante, dar îngheţate în acest moment. Nu deschid parantezele până nu ajung să le finisez şi să vi le ofer spre judecată. Acum, toată atenţia este concentrată asupra relansării în România şi a unui single şi album nou.
Ai colaborat cu cei de la Sistem pentru piesa "Atingerea ta". Ce alte colaborări poţi menţiona? În perioada asta sunt mai des în studio alături de Mike Diamondz cu care, spre bucuria şi plăcerea mea, am o colaborare destul de reuşită. Mike e foarte sensibil, chiar dacă e cunoscut mai mult pentru piesele sale comerciale. Un alt muzician alături de care pot crea nestingherită e Vano Tek.
Pleci în America. Proiecte sau minivacanţă? Şi una, şi alta. Am două spectacole, apoi voi petrece puţin timp cu sora mea, care este căsătorită în SUA, şi cu adorabila mea nepoţică.
Presa te descria, la un moment dat, "Natalia Barbu, roşcata cu corp de fotomodel"... Eh, roşcată nu mai sunt de ani buni. În ceea ce ţine de modelling, nu am fost tentată de podium, chiar dacă am avut de mai multe ori oferte. Oricum, o artistă are, de multe ori, rol de fotomodel pe scenă, aşa că...
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
"Treceam zilnic printre soldaţi, arme şi tancuri ca să ajung la şcoală"
Cât despre copilăria ei, un mix de greutăţi şi bucurii din care a ieşit "produsul" Natalia Barbu, una dintre persoanele de care-şi aminteşte cu drag este bunicul său. "Mi-e greu să desprind doar o amintire din noianul de momente frumoase legate de minunatul meu bunic Nicanor", spune Natalia.
În schimb, îi vin în minte perioade "mai puţin roz" din copilărie: "Ca să pot învăţa în limba română trebuia, de fiecare dată, să trec Nistru din Rabniţa în Rezina peste un pod cu soldaţi, tancuri, automate. Nu e cea mai plăcută senzaţie să mergi la şcoală trecând de fiecare dată ca prin război. Era singura şcoală unde puteam studia în română. Era un act de curaj să-ţi dai copiii la şcoală cu predare în limba română. Însă frica trăită atunci m-a făcut să înţeleg că valorile naţio nale de multe ori se obţin cu greu. Faptul că trebuie să ai curaj ca să-ţi impui valorile şi identitatea te căleşte. Poate aici nu se înţeleg lucrurile despre care vorbesc, dar în Basarabia problema identităţii, chiar şi în ziua de azi, pentru unii, e o dilemă", spune ea.