Un inger mi-a aparut in vis. Era inalt si luminos, cu doua perechi de aripi si ma privea cu blandete.
Vorbea fara sa miste buzele, dar ii auzeam cuvintele intr-un clinchet melodios. „Poti iubi si acele persoane mai putin bune pe care le intalnesti la tot pasul pe cararea vietii, stiind ca si ele sunt create tot din Iubire, doar ca aceasta iubire este umbrita de propriul lor ego?”, m-a intrebat. Eram tentata sa spun „da”, insa ceva m-a oprit.
„Poti iubi cu adevarat si lucrurile care iti displac?”, a continuat. „Poti iubi fara sa tii cont de aparente? Daca da, atunci inseamna ca esti pe drumul spre iluminare”. Am ramas tacuta, el a zambit si a plecat intr-un nor de lumina alba. M-am trezit cu ochii in lacrimi.
Cred ca de dor plangeam, un dor imens, vag, greu de evaluat. Am inteles instantaneu ca eforturile pe care eu le consideram suficiente sunt departe de ideal. Am inteles cu smerenie din nou ca toti suntem iubiti si ajutati de forte subtile, corespunzatoare modului de a gandi, simti si actiona al fiecaruia dintre noi.
Am inteles ca suntem in permanenta sustinatori ai vietii in toate formele sale. Pentru ca sunt multi dintre noi care si-au concentrat si amplificat cunoasterea interioara asupra sacralitatii intregii Creatii si se straduiesc sa-si traiasca vietile in conformitate cu aceasta credinta. Sunt oameni pe care ii intalnim zi de zi, dar care, in inimile lor, la nivelul constiintei lor, sunt minunati servitori ai omenirii si ai planetei. Sunt oameni care ne arata ca marele accent de pe „eu” poate fi mutat intelept pe o intelegere a lui „noi”, umanitatea, si pe modul in care darurile si talentele individuale ale oricui sunt necesare pentru a servi intreaga Creatie.
Recomandările noastre
