O vorbă din popor zice: "România e o ţară frumoasă, dar păcat că e locuită". Dincolo de umorul specific poporului român, dacă ne uităm pe câteva cifre observăm că peste ceva timp s-ar putea ca din zicala de mai sus să nu mai rămână decât prima parte. Un lucru care ar rezolva şi "problema momentului", numărul de români de pe listele electorale.
Primul argument este sporul natural negativ, care se menţine în România de ani buni. În 2010, potrivit datelor Eurostat, au fost înregistraţi 212.200 născuţi vii şi 259.700 de morţi. Aşadar, o scădere de 47.500 de locuitori doar din acest motiv, echivalent cu circa 2,2 la mia de locuitori. Cifra de 2,2 publicată de Eurostat ar putea fi însă mai mare, dacă ne gândim că ea se raportează la o populaţie de 21,5 milioane, şi nu la cei 19 milioane rămaşi potrivit datelor preliminare ale recensământului din 2011. Al doilea argument este migraţia. Conform estimării CIA World Factbook pentru anul 2012, migraţia netă (diferenţa între numărul de locuitori plecaţi şi cei veniţi în ţară) este de 0,26 locuitori la 1.000 de locuitori, evident în favoarea celor care pleacă din ţară. Şi aici cifra reală ar putea fi mai mare, dat fiind faptul că o mare parte a celor plecaţi, teoretic, doar temporar nu se mai întorc în ţară. Moldova, prima pe listă în regiune Dacă sporul natural şi migraţia netă s-ar menţine la aceleaşi valori (ca număr total, nu raportat la mia de locuitori), poporul român ar mai supravieţui doar puţin peste 400 de ani. Prea mult, e drept, pentru a aştepta o "periere" pe cale naturală a listelor electorale, dar destul de puţin dacă ne gândim că avem în spate aproape 2.000 de ani. E de aşteptat ca în timp lucrurile să se schimbe, iar scăderea numărului de locuitori să se tempereze sau chiar să se inverseze. Întrebarea este însă dacă lucrurile se vor schimba prin revenirea pe plus a sporului natural sau, dimpotrivă, prin migraţii dinspre ţări mai sărace şi apariţia unei comunităţi străine importante, aşa cum se întâmplă în vestul Europei în prezent. Italia, de exemplu, înregistrează o creştere a numărului de locuitori, dar ei nu sunt italieni, ci în principal africani şi est-europeni. Nu putem decât să ne consolăm cu faptul că la alţii e şi mai rău. Pornind de la aceleaşi date, o parte a popoarelor din jur nu ar mai prinde anul 2.200. Cei mai expuşi acestui risc sunt cei din Republica Moldova, unde migraţia este la un nivel record: a 12-a ţară din lume, după estimările CIA World Factbook, în faţa sa situându-se în principal zone de conflict. Aplicând acelaşi calcul de mai sus, Moldova ar rămâne nelocuită în puţin peste 100 de ani. Mai longevivi decât bulgarii, dar în urma ungurilor Bulgaria este a doua pe listă, cu o situaţie chiar mai proastă decât a României, mai ales în privinţa raportului între naşteri şi decese. În mai puţin de 130 de ani nu am mai avea cu cine să concurăm pentru poziţia de cea mai săracă ţară din UE, dacă nu cumva se va forma până atunci o Uniune Euroasiatică. Alte ţări care stau foarte prost la acest capitol sunt Ucraina, ţările baltice, Rusia şi Serbia. Cea mai ameninţată ţară din întreaga lume din acest punct de vedere este însă Haiti, unde sărăcia, infracţionalitatea şi efectele cutremurului de acum câţiva ani fac ravagii atât prin numărul de decese cât şi prin numărul celor care pleacă din ţară în căutare de azil. Ungurii ar mai trăi încă 200 de ani după noi, însă nu pentru că au un spor natural pozitiv (dimpotrivă, stau chiar mai prost) ci pentru că bunăstarea căpătată după tranziţia de la comunism la capitalism a început să atragă imigranţi mai mulţi decât cei care pleacă din ţară. Estul Europei, printre cele mai afectate din întreaga lume Europa Centrală şi de Est este una din cele mai expuse riscului de depopulare din întreaga lume, aici combinându-se ambii factori amintiţi deja. Sporul natural este negativ deoarece populaţia are un grad mai ridicat de educaţie decât în lumea a treia, iar naşterea unui copil e de obicei o decizie, nu o întâmplare (evident, excepţii sunt destule, dar în medie lucrurile aşa stau). Migraţia, pe de altă parte, este destul de pronunţată, vestul Europei fiind o destinaţie bogată şi accesibilă din punct de vedere al distanţei. Sporul natural negativ mai este caracteristic şi ţărilor bogate (Japonia şi Europa de Vest), însă la un nivel mai scăzut decât în regiunea noastră. De asemenea, aceste ţări sunt ţinte predilecte pentru imigranţi, ceea ce face ca per total populaţia să crească sau măcar să stagneze. Migraţia ridicată se întâlneşte în mai multe zone, în principal în ţările foarte sărace sau în cele unde au loc conflicte armate. De regulă însă, migraţia este compensată de un spor natural pozitiv consistent, iar în cazul zonelor de conflict fenomenul de migraţie este unul temporar.