85 de morminte vechi de mai bine de 1.000 de ani au fost descoperite la Simeria Veche, într-un sit în care mai sunt prezente urme de locuire din epoci şi mai vechi.
Situl de la Simeria Veche, al doilea şantier arheologic ca mărime şi importanţă după ce de la Turdaş (unde săpăturile din ultimele două săptămâni au dovedit că exista un adevărat oraş preistoric), le arată specialiştilor încă o dată că Valea Mureşului a fost un adevărat culoar pe axa est – vest, străbătut fără oprire de mai multe popoare, din epoci diferite. Obiectele de epocă a bronzului, zidurile romane şi necropola de Ev Mediu timpuriu scoase de sub primele straturi de pământ la Simeria Veche le dau mult de lucru arheologilor şi îi vor pune serios la treabă pe istorici.
Se adeveresc teorii mai noi
"Se confirmă încă o dată teoria conform căreia, slavii, de exemplu, nu au urcat în Transilvania doar spre partea de nord, sau nord-vest, ci au "coborât" şi pe Valea Mureşului, spre vest", spune cercetătorul Costin Ţuţuianu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, responsabilul şantierului arheologic de la Simeria Veche. Aici au fost descoperite până acum scheletele a 85 de oameni, din care 50 au fost deja "curăţate" şi relevate cât se poate de bine, iar în 10 dintre cazuri este vorba despre copii. Unul dintre morminte conţine scheletul unei mame alături de cel al nou născutului ei, ambii decedaţi la naştere, cel mai probabil. "Spre deosebire de Orăştie, unde, cu câţiva ani în urmă s-au descoperit schelete din aceeaşi perioadă, aici nu am găsit şi arme lângă ele, doar podoabe, un fel de inele din argint sau bronz, cu care îşi prindeau şuviţele de păr. Acest lucru, coroborat alte detalii, de exemplu faptul că în toate cazurile dinţii sunt mai tociţi, lucru ce arată că mâncau destul de multe cereale, ne face să credem că aici a fost vorba de o populaţie de Ev Mediu timpuriu sedentarizată. Dinţii li se toceau pentru că în procesul de măcinare a cerealelor se ajutau şi de nisip, iar asta le distrugea dantura mai repede. Ne este însă imposibil să ne pronunţăm acum dacă e vorba de maghiari, slavo-români sau pecenegi, pentru că nu am găsit încă elemente clare de datare etnică. Doar analizele antropologice care vor urma ar putea să ne lămurească în problema asta. Suntem însă siguri că era vorba de creştini, pentru că toate mormintele sunt orientate pe direcţia est - vest", adaugă Ţuţuianu.
Principalul argument pentru care se poate spune că este vorba despre morminte de secol lX sau X este faptul că mormintele din secolele imediat următoare erau plasate în jurul câte unei biserici, ori în situl de la Simeria Veche nu a fost semnalată nici mai demult, în 1975, când a avut loc aici prima săpătură sistematică, nici acum, prezenţa vreunui lăcaş de cult. Până la finalul cercetării din teren, arheologii se aşteaptă să găsească, în total, cel puţin 100 de asemenea morminte. Un loc "refolosit"
Cele mai vechi urme de locuire găsite în situl de la Simeria Veche datează din epoca bronzului mijlociu. Cuptoare de ceramică şi bucăţi de vase sunt găsite aproape în fiecare zi aici. Au fost deja "decopertate" şi porţiuni ale unui zid roman. Se bănuieşte că "villa rustica" romană aferentă oricărei localităţi mai acătări din antichitate se află undeva aproape, cel mai probabil sub clădirile vechiului IAS din apropiere, cel care a distrus în bună parte situl, mai ales în anii comunismului. "Mai multe schelete au fost spintecate în zona brâului de preigheze, acele gheare metalice din spatele unui buldozer. La decopertarea de acum se văd şi pe pământ urmele lor", spune Costin Ţuţuianu. Cercetătorul se declară însă încântat de faptul că, de acum înainte, în judeţul Hunedoara va trebui să se vorbească la fel de mult despre epoca migraţiilor şi Evul Mediu Timpuriu, nu doar "despre daci şi romani, toată ziua". "În acest loc s-a trăit încă din epoca bronzului, apoi a fost o aşezare romană, aşezare refolosită de populaţiile migratoare care au trecut pe aici, dar şi de cei care s-au aşezat definitiv pe acest loc mai târziu, între secolele al Vll-lea şi al X-lea", explică Ţuţuianu, adăugând că, dacă nu s-ar fi construit autostrada, lucrarea arheologică de la Simeria Veche ar fi durat, între cinci şi 10 ani, în funcţie de finanţare. Iar cum finanţările pentru săpături arheologice acordate de Ministerul Culturii sunt simbolice, echipa de cercetători ai MCDR care lucrează la Simeria Veche se declară pregătită să ducă descărcarea arheologică la bun sfârşit, chiar dacă arheologii vor fi nevoiţi să muncească până în decembrie, pe câmp.