Pentru prima dată din 2001, turiştii vor putea circula weekendul acesta cu mocăniţa de la Agnita. Evenimentul marchează 100 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată îngustă.
O mână de oameni care nu aveau, iniţial, nicio legătură cu liniile de cale ferată sau cu tinichigeria au reuşit, printr-o muncă de câţiva ani, să repună pe şine mocăniţa ce lega odată Sibiul de Sighişoara, via Agnita, iar duminică va avea loc prima cursă din ultimii nouă ani. Micul trenuleţ va circula între orele 11.00 şi 15.00, iar, pentru copii, pe liniile secundare, va circula o ciclodrezină.
Proiect demarat în 2007
Primul voluntar a fost Mihai Blotor, de profesie web designer. Născut în Agnita, Mihai a apucat în vremurile şcolii să mai vadă pufăind în gara din Agnita mica locomotivă pe şina îngustă de cale ferată.
De mai bine de trei ani a înfiinţat o asociaţie, "PrieteniiMocăniţei", iar acum a reuşit să adune banii necesari pentru ca, peste două zile, mocăniţa să sune din nou în gara din Agnita.
Repornirea mocăniţei în această duminică nu este întâmplătoare. Pe 27 septembrie se împlinesc 100 de ani de când trenul pe şină îngustă a circulat pentru prima dată între Sibiu, Agnita şi Sighişoara. Doar că pregătirea acestei prime curse după 100 de ani nu a fost deloc simplă.
"În 2007, când am început, nu mai exista nimic în afară de calea ferată şi staţii. Şi acestea furate încetul cu încetul", povesteşte Mihai Blotor.
Vagoane salvate de la fier vechi
În timp, lui Mihai i s-au alăturat ingineri, arhitecţi, istorici şi chiar medici, iar numărul voluntarilor continuă să crească. "Lucru înseamnă să re parăm tot acest traseu. Să reparăm cele două vagoane salvate de la fier vechi. Şi e de muncă, cu atât mai mult cu cât nimeni dintre noi nu avea habar, iniţial, de tinichigerie sau căi ferate", mai spune Mihai.
"Prietenii mocă niţei" au numărat, mai întâi, toate traversele şi şuru burile lipsă. Au inventariat tot traseul de aproximativ 50 de kilometri rămas, din care au reuşit să refacă părţi importante.
- "În unele locuri a fost subspălat terasamentul, liniile atârnă în aer. Încet, încet, reparăm. E mult de lucru să reabilitezi nişte trenuri salvate de la topitorie", admite Mihai.
Zi de zi a făcut traseul Sibiu-Agnita şi sâmbătă de sâmbătă a încercat să adune cât mai mulţi voluntari. "Am avut de sablat, de dat jos grundul, de dat jos vopsele, de cosit în preajma liniilor de cale ferată, de pus la loc noi şuruburi, de reabilitat gări şi tunuri de apă şi multe, multe altele", aminteşte câteva din treburi Mihai.
În prezent, au fost redaţi circulaţiei doar doi kilometri de cale ferată. "Anul viitor vrem să fie trei sau patru, poate mai mult, depinde de finanţări", mai spune Mihai.
Locomotivă de împrumut
Cum toate locomotivele de la Sibiu au fost vândute de ani buni, voluntarii au găsit, pentru cursele scurte de duminică, o locomotivă cu aburi de împrumut, de la un englez stabilit în România, a cărui pasiune sunt tot mocăniţele.
Din cele două vagoane la care "Prietenii Mocăniţei" sau înhămat să le restaureze, pentru duminică va fi pregătit doar unul. "E totuşi mult, dacă ne gândim că totul a fost făcut prin voluntariat, în timpul liber", conchide Mihai Blotor.
Asociaţia "Prietenii Mocăniţei" a reuşit, în anul 2007, să obţină clasarea liniei înguste de cale ferată în patrimoniul monumentelor istorice naţionale. Iar în 2008, cu sprijinul Primăriei Agnita, s-a reuşit concesionarea liniei de cale ferată către un consorţiu de primării creat în acest scop. În prezent, acest consorţiu lucrează la un proiect de finanţare nerambursabilă pentru reabilitarea liniei de cale ferată şi a anexelor şi pentru readucerea acasă a mocăniţei.
"Noi tot facem schimburi de experienţă cu asociaţii de gen din Anglia. Iar prin ţările pe unde am fost, nu o dată am văzut locomotive româneşti, vândute de aici pe mai nimic", conchide Mihai Blotor.
Înfiinţată acum 100 de ani
Linia de cale ferată îngustă Sighişoara-Agnita a fost finalizată în 1895. Din cauza inundaţiilor şi a dificultăţilor fi nanciare, prelungirea căii ferate până la Sibiu, cu o rami fi ca ţie de 13 kilometri de la Cornăţel la Vurpăr, a fost finalizată abia în anul 1910.
- "După ce în anii ’60 pe linie se transporta sfeclă de zahăr, iar în anii ’80 buşteni de stejar, la începutul anilor ’90 aceasta intră într-un declin soldat cu închiderea mai întâi a rami fi caţiei Cornăţel-Vurpăr, în 1997, apoi a întregii linii, în 2001, din lipsa fondurilor pentru reparaţia locomotivelor", spun reprezentanţii asociaţiei "Prietenii Mocăniţei".
Ei adăugă faptul că închiderea definitivă a circulaţiei mocăniţiei a avut la bază şi dezinteresul total al CFR pentru acest mijloc de transport.