Moartea Regelui, moartea Vizirului - două drame teribile care au minat temelia politicii României Mari.
România Mare s-a născut printr-un miracol și s-a prăbușit prin trei tragedii. Două dintre ele au fost morțile Regelui Ferdinand și Președintelui Consiliului de Miniștri Ionel Brătianu. A treia, evident a fost uzurparea puterii de către Carol, prințul dezmoștenit.
Moartea Regelui Ferdinand: 20 iulie 1927
Regele Ferdinand era un mare patriot dar și un mare grumand. Cronicile gastronomice susțin că Regele Ferdinand putea mânca la orice oră, friptură și cartofi prăjiți, fie că era prima oră a dimineții când se ia un mic dejun cu lapte, ceai, cafea, dulceață, unt, brânză, legume, ouă fie târziu în noapte. Este posibil ca regimul său alimentar să fi condus la acest diagnostic.
Regele Ferdinand a început să se simtă rău în anul 1925. Inițial, era supărat de o hernie de disc, ceea ce a dus al o intervenție chirurgicală. Din păcate, regele a început să se simtă rău și din alte motive. În iunie 1925, a plecat în Franța la o cură, pentru că fusese diagnosticată o embolie pulmonară. Întors din Franța, regele s-a simțit mai bine, dar la începutul anului 1926, starea de rău a revenit. Regina Maria pregătea vizitia în SUA și de aceea, l-a chemat pe Doctorul Romalo, unul din marii medici ai Casei Regale a României. Acesta a presupus că ar fi vorba de diabet, de ciroză, deși Ferdinand nu abuza de alcool. Au venit, la sfatul lui Ionel Brătianu mai mulți medici străini, dar rezultatul a fost același, o stare de rău, fără cauze cunoscute.
Regina Maria știa însă că la curte mai era un medic, care își intrase în atribuții după plecarea în Germania a celebrului doctor Wilhelm Kremnitz și anume, doctorul Mamulea, Acesta, fără știrea lui Romalo, a luat decizia să analizeze regimul alimentar și evident, modul în care se făcea tranzitul intestinal al regelui. Așa și-a dat seama că regele Ferdinand nu avea un tranzit bun și că era posibil să aibă o tumoră intestinală, ceea ce însemna un cancer la colon.
Boala a devenit din ce în ce mai agresivă
Boala s-a agravat iar faimosul medic Ernest Juvara, din familia care l-a dat României și pe celebrul istoric Neagu Djuvara a pus la 15 octombrie 1926, diagnosticul, neoplasm intenstinal. Medicii francezi de la Vichy au spus că operația putea fi riscantă. Romalo nu a spus regelui diagnosticul dar Brătianu a insistat. Averescu a fost cel care i-a spus regelui și acesta s-a supus unei operații în decembrie 1926, pentru că se produsese o ocluzie intestinală. Tumora era în zona colo-rectală. Regele a suferit enorm, a trăit în perioada de primăvară-vară a anului 1927 într-un cort la palatele Scroviște și Pelișor pentru că avea practicat un anus contra naturii, adică defecarea se făcea prin intestinul gros deviat prin abdomen. Noaptea de 19/20 iulie 1927 a fost una de agonie, regele murind în brațele Reginei Maria.
Moartea lui Ionel Brătianu: 24 noiembrie 1927
Ionel Brătianu era mai bătrân cu aproape un an față de Ferdinand. Era născut în 20 august 1864, în timp ce regele era născut în 24 august 1865. Brătianu nu a avut niciodată probleme de sănătate, fusese robust, scăpase dintr-un atentat. Totuși, în toamna lui 1927, se îmbolnăvește de amigdalită, infecția este netratată corespunzător și septicemia îi amenință organismul.
Ionel Brătianu trăia la Florica, la moșia din Argeș. de la Ștefănești și cu greu a acceptat să fie dus la București. De fapt, se pare că la început ar fi contractat o gripă după ce s-ar fi întâlnit cu Nicolae Titulescu. Amigdalita a venit după aceea, iar intervenția chirurgicală nu a decurs cum trebuia pentru că infecția ajunsese la inimă. Vizirul, cum i se spunea avea să moară la 63 de ani, la 24 noiembrie 1927.
Fiul său Gheorghe I Brătianu, marele istoric nu era de ajuns de agreat în PNL, de aceea, conducerea partidului a fost asumată de frații lui Brătianu, Dinu și Vintilă, în timp ce în culise se încălzea I G Duca, secretarul lui Ionel Brătianu. Evident, Regența abia instituită în vara lui 1927 mai era scuturară de drama morții celui mai eficient politician. Iuliu Maniu, rivalul lui Brătianu spera să aibă cale liberă. El a avut și ideea revenirii lui Carol, alungat de Consiliul de Coroană în 4 ianuarie 1926.
Epilog
Morțile celor doi oameni de bază ai României Mari au îndurerat-o pe Regina Maria. Primul, Ferdinand îi fusese primul și singurul soț, al doilea, i-a fost primul prieten care i-a dezvăluit tainele României. România a suferit în 1927, două lovituri teribile. Urma peste câțiva ani, cea de-a treia... distrugerea a tot ce clădiseră Ferdinand, Maria și Ionel Brătianu, politica internă și externă românească....