''O chestiune complicată'', acestea sunt cuvintele cu care Agostino Paravicini Bagliani, un istoric al papalității, ''lichidează'' întrebarea. De aproximativ 10 ani, Biserica Catolică a funcţionat cu doi Papi: fostul și actualul, tradiționalistul și reformistul, ambii îmbrăcați în alb și învestiți cu autoritate morală.

O dihotomie neobișnuită nemaiîntâlnită în istoria Santa Romana Ecclesiae. Ne puteam aminti doar că în 1294, când Papa Celestin al V-lea a abandonat tronul papal, a fost ales imediat succesorul său Bonifaciu al VIII-lea (care l-a izolat în Fumone de teamă că-și va retrage abdicarea - n.ed.) şi care a transformat imediat indulgența sa plenară într-o ''vânzare'' de grațieri''. Dorinţa lui Celestin al V-lea era exact cea de a trăi ca un călugăr departe de gloriile și ''jocurile'' puterii, scrie rainews.it.

Două situații diferite. În vremurile moderne, Papa Emerit a locuit în Vatican destul de aproape de celălalt. La început, întrebarea era: ''Cine conduce?'', însă apoi s-a transformat treptat în ''cine va prevala''? La fel ca ciocnirea dintre facțiuni, bande sau mai bine zis dintre cartierele (contrade) paliului din Siena.

Papa Ratzinger, ultimul Papă european

Toate acestea pentru că inițial, papa emerit și-a dorit cu adevărat să se retragă pentru a fi călugăr, a se ruga și a studia, numai că unele forțe interne ale Vaticanului l-au convins să accepte titlul de emerit, aşa cum relatează și Marco Polito, un expert în afacerile Vaticanului, și să ''rămână'' aproape ca un ''bastion de apărare'' al noului Papă, reformist și sosit de cealaltă parte a lumii.

Aici trebuie precizat că în ultimile zile, mulți teologi și filozofi au subliniat că Papa Ratzinger este ultimul Papă european.

Această dublă prezență a generat mistificări și confuzii care au riscat să submineze primatul Papei în funcție, a inspirat filmul ''Cei doi papi'', a captat imaginația publicului și timp de aproape un deceniu a devenit ''noua normalitate'' de la Vatican. Iar în momentele în care Papa Francisc s-a confruntat cu probleme de sănătate, muţi s-au întrebat dacă Papa emerit va supraviețui celui în funcție.

La rândul său, Francisc, care în calitate de papă este și episcop al Romei, a lăsat în repetate rânduri deschisă opțiunea pensionării, însă a sugerat că va evita orice tip de confuzie prin asumarea titlului de episcop emerit al Romei ''în locul celui de papă emerit'' și că-şi va petrece ultima perioadă a vieţii spovedind și vizitând bolnavii.

Nu există însă nicio îndoială că actul revoluționar (cum l-au definit mulți) al demisiei papei Ratzinger a deschis o nouă eră în Biserică, aşa cum a făcut şi Celestin al V-lea prin gestul său, care a dat spaţiu Bisericii puterii temporale.

Actul de acum 10 ani a sosit într-o lume foarte schimbată, chiar și în rândul catolicilor, și a avut impact asupra unei Biserici secularizate, piatră de temelie a lumii moderne, inclusiv a celei economice.

Iar confuzia perioadei celor doi papi este o umbră care planează asupra credincioșilor care merg în Piața Sf. Petru.

Intervievată de New York Times, maica Priscila Danieli Da Silva, a spus: "Un Papă care oficiează înmormântarea unui alt Papă! Un exemplu despre cum, într-o lume în schimbare, până și Biserica însăși se schimbă. Este o noutate totală". (Rador)