În Evul Mediu, popoarele europene au arătat divinităţilor de culoare un mare respect.
Cultul zeităţilor negre a apărut în Europa cu mult înainte de creştinism, păstrându-şi puterea neştearsă chiar şi în zilele noastre. Madona (sau Fecioara) neagră a fost, la origini, o zeiţă a fertilităţii, pe care primii creştini au adorat-o preschimbându-i imaginea, informează dinosoria.com. Cunoscută sub diverse nume în toată Europa şi Orientul Apropiat, din Egipt şi până în Persia, această divinitate păstrează aceleaşi simboluri până aproape de zilele noastre. Cultul zeiţei fertilităţii la greci, Demeter, era celebrat chiar şi anul 1801, la Eleusis, după cum atestă documentele epocii. Divinitate foarte complexă Madona reprezintă, simultan, Binele şi Răul, Creaţia şi Distrugerea, Lumina şi Întunericul. Încă din primele perioade ale Antichităţii, era asociată cu diversele fenomene ale naturii, dar şi cu cele extreme. Fecioara neagră simboliza atât recoltele bogate, cât şi furtunile, seceta sau foametea.
Şi personalitatea ei era una duală, în viziunea strămoşilor europeni.
Reprezentată mai ales ca o fiinţă castă, putea fi văzută şi ca total lipsită de pudoare. Era foarte des reprezentată cu faţa jumătate albă, jumătate neagră sau total neagră. Şi veşmintele puteau fi bicolore, total albe sau total negre. S-a constatat deseori existenţa a două statui similare ale Madonei negre în aceeaşi credinţă, dar una era albă şi cealaltă - neagră. Văzută printre stele Ancestrala zeiţă-mamă era frecvent asociată cu Luna. Ca şi acest satelit al Pământului, ea putea influenţa mareele. Fiind legată şi de mare, era şi protectoarea navigatorilor, care o numeau Stella Maris (Steaua de Mare). Mai târziu, va fi asimilată cu Steaua Polară sau cu Planeta Venus. Ca şi Luna, Venus are un dublu aspect: stea a dimineţii şi stea a serii. Văzută dimineaţa, era considerată o apariţie nefastă.
Această superstiţie este întâlnită în iudeo-creştinism când steaua dimineţii era asociată cu Lucifer (din latinescul Lux Fero â „Vă aduc lumina!”). În toată lumea, Madona neagră era cunoscută sub mai multe nume şi mai multe reprezen tări. În Egipt se numea Isis, era deseori neagră şi îl ţinea pe genunchi pe fiul ei Horus. Madona egipteană adusă de Ludovic al IX-lea, în secolul al XIII-lea, era probabil o reprezentare a zeiţei Isis. O alegere stranie Ludovic al IX-lea - cunoscut şi sub numele de Ludovic cel Sfânt - a fost făcut prizonier în timpul cruciadei lansate contra musulmanilor din Orientul Apropiat. Dar sultanul, cucerit de calităţile acestui om deosebit, l-a eliberat dăruindu-i totodată un cadou. Ludovic al IX-lea a fost dus în Sala Comorilor de către sultan. Dar monarhul european nu a fost atras de aur şi argint, ci de o statuetă stranie: o Madonă neagră, înaltă de 60 de centimetri, având pe cap o coroană de cupru şi purtând în braţe un copil.
Această statuie făcea parte din comorile musulmane de secole. Sarazinii o ţineau la mare respect şi afirmau că a fost sculptată chiar de profetul Ieremia, în persoană. Ludovic al IX-lea a adus statuia în Franţa, în localitatea Puy, instalând-o în acelaşi loc în care mai fusese o Madonă neagră. Este dovada că cel puţin una dintre Fecioarele negre existente în Europa este de origine orientală. Dar nu este singura, specialiştii în religie afir mând că numărul lor este de câteva sute.
DENUMIRI Fecioara neagră, în diverse credinţe
Grecia . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Demeter Roma . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Diana Regatul Celţilor . . . . . . . . . .Belisama Egipt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Isis Babilon . . . . . . . . . . . . . . . . .Iştar Fenicia . . . . . . . . . . . . . . . . . .Astarte
CREDINŢĂ
Zeiţa-mamă, divinitate rezistentă Iudaismul şi creştinismul au căutat în zadar să şteargă urmele cultului zeiţei-mamă. Primii creştini au transformat-o în zeitate-bărbat - Astaroth, unul dintre servitorii fideli ai diavolului. Dar Biserica Creştină n-a reuşit s-o şteargă din credinţele zonelor cucerite. Pentru a converti totuşi popoarele cucerite cu ajutorul unei divinităţi asemănătoare, creştinii au introdus cultul Fecioarei Maria, mult mai aproape de tradiţiile religioase locale din Europa şi Orientul Apropiat.