În vacanța de Revelion, sute de mii de români pierd ceasuri bune făcând cozi la frontiere, fiindcă un pâlc de politicieni austrieci nu ne vrea în Europa. Există percepția că austriecii acționează la cererea Moscovei, pentru a bloca ”podul terestru” spre Ucraina. Dar, în loc să le mulțumească austriecilor, Vladimir Putin a semnat un decret de ”naționalizare” a activelor OMV din Rusia. Decizia a surprins, având în vedere nenumăratele servicii pe care, de un secol încoace, Austria le face Moscovei. Ce s-a întâmplat?

”Viena Roșie”.

Nu trebuie să fii mare expert în strategie ca să îți dai seama că, prin poziția sa, Austria controlează drumurile care unesc Europa, de la Nord la Sud și de la Est la Vest. Încă din anii 1930, spionajul sovietic a acționat în consecință, Austria a devenit placă turnantă pentru agentura OGPU și Komintern, iar Capitala sa a dobândit porecla ”Viena Roșie”.

A luat astfel naștere o tovărășie austro-moscovită pe care Tovarășul Stalin n-a uitat-o nici în cele mai grele clipe: în octombrie 1943, a impus englezilor și americanilor ca, prin Declarația de la Moscova, să treacă Austria în rândul ”victimelor agresiunii hitleriste”. Conform Neue Zürcher Zeitung (14.06.2023), asta „a permis vreme de zeci de ani Austriei să minimalizeze sau să nege partea sa de responsabilitate pentru atrocitățile naziste”.

Austro-moscoviții.

În cei zece ani de Ocupație (1945 – 1955), spionajul sovietic a reconstruit vechile sale rețele antebelice. Odată cu Tratatul de Stat (1955) și redobândirea suveranității, Austria și-a redobândit statutul tradițional de placă turnantă a spionajului Moscovei. Un rol important l-a avut primul individ condamnat penal pentru spionaj-trădare (1935) care a ajuns Cancelar al Austriei: numitul Bruno Kreisky, din 1959 ministru de Externe, apoi Cancelar până în 1983. Două dintre deciziile dânsului sunt până astăzi foarte controversate: refuzul de a condamna intervenția militară sovietică din 1968 de la Praga și insistența sa ca OMV să semneze primul contract cu Moscova, de livrare de gaze, transformând Austria în vârf de lance al ofensivei GAZPROM asupra Europei.

În anii care au urmat, colaborarea austro-moscovită a continuat să se dezvolte: contractul OMV/GAZPROM a fost prelungit de mai multe ori, inclusiv sub Guvernul condus de cancelarul Wolfgang Schüssel, partenerul de schi al domnului Putin. Când austriacul s-a retras din politică, Kremlinul l-a uns director la LUKOIL. Iar prin Austria, gazul rusesc a pătruns în Germania, Italia și Franța, punându-le în dependență...

Relațiile Rusiei cu multe State europene au început să se răcească după războiul din Georgia (2008) și mai ales după anexarea Crimeii de către Rusia (2014). Dar la trei luni după anexarea Crimeii, domnul Putin a fost invitat să efectueze o vizită de Stat în Austria. În timp ce separatiștii sponsorizați de dl. Putin doborau zborul MH17 al Malaysia Airlines (298 de morți), președintele rus se întâlnea cu elita austro-moscovită, în frunte cu președintele federal Heinz Fischer. Și s-au amuzat bine: secvențele amplu difuzate în mass media îl arată pe președintele Putin râzând în hohote, alături de gazde.

Apoi, în 2017, cancelarul Christian Kern a renegociat Contractul GAZPROM. A avut patru întâlniri cu dl. Putin, cu care a convenit: cumpără sau nu cumpără gaz, până în 2040 Austria e obligată să plătească 6 miliarde metri cubi pe an! Domnul Kern, atunci când a ieșit din politică, a fost uns director la РЖД, Căile Ferate Rusești. Acordul a fost parafat de dl. Hans Jörg Schelling, pe atunci ministru de Finanțe; dânsul este azi consultant GAZPROM.

O contribuție importantă la întărirea colaborării austro-moscovite a avut și ministrul de Externe, doamna Karin Kneissl. În 2018, dânsa l-a invitat pe domnul Putin la nunta sa – prilej pentru acel faimos dans terminat cu o îngenunchiere. În schimbul temenelei, doamna Kneissl, atunci când a ieșit din politică, a devenit director al ROSNEFT. Și a mai fost și o pereche de cercei cu diamante, aflată azi în custodia Parchetului din Viena.

Odată cu invadarea Ucrainei, colaborarea austro-moscovită a cunoscut o nouă dezvoltare, pe fondul protocolului dintre Partidul Libertății din Austria și Partidul Rusia Unită al domnului Putin. Dar campion al colaborării s-a dovedit a fi ÖVP, partidul domnului Karl Nehammer, primul șef de Guvern din UE care, în aprilie 2022,  i-a făcut o vizită domnului Putin, în timp ce tancurile ruse o luau spre Kiev. După această întrevedere, Austria a ridicat obstacole în calea sancțiunilor europene la adresa Rusiei și a blocat admiterea României și Bulgariei în Schengen, îngreunând ”podul terestru” de aprovizionare a Ucrainei.

Colaborarea nehammer-putinistă s-au întețit mai ales pe fondul excelentelor afaceri pe care Raiffeisenbank International (RBI) le derulează în Rusia. Businessul RBI în Rusia a prins avânt cam din 2017, în vremurile când CEO Raiffeisenbank Romania, dl. van Groningen, manifesta în Piața Victoriei pentru răsturnarea Guvernului. CEO RBI-Moscova n-are însă nimic împotriva Guvernului putinist: azi RBI este cea mai importantă dintre puținele bănci occidentale care nu s-au retras din Rusia, oferind oligarhiei ruse acces la sistemul de plăți interbancare SWIFT. Oligarhii ruși folosesc RBI pentru a-și externaliza profiturile, iar prin acest mecanism Rusia a devenit al doilea mare investitor în Austria, cu investiții directe de 25 de miliarde de euro în 2022. Jumătate din profitul total al RBI, adică 3,1 miliarde Euro, e generat de operațiunile de fentare a embargoului SWIFT pe piața rusească.

Domnul Putin strică găzăria.

În ultima vreme, Rusia a început să fie afectată de sancțiunile internaționale și nu-și mai permite exportul de capital nici măcar spre Austria. Așa cum scriam săptămâna trecută, „în 2023, veniturile din exportul de petrol și gaze se ridică la numai 220 miliarde $, cam o treime din ce au fost anul trecut”.  Exporturile GAZPROM s-au înjumătățit față de 2022, iar câștigurile sale au scăzut cu circa 40%. Întrucât GAZPROM este principalul contribuitor la Bugetul de Stat promovat pentru 2024 de domnul Putin, liderul de la Kremlin trebuie să compenseze cumva deficitul. Iar dânsul a pus ochii pe activele din Rusia ale OMV. A naționalizat deci acțiuni OMV de miliarde de Euro la câmpurile petroliere Yuzhno-Russkoye și Achimov, care au fost revândute societății rusești SOGAZ.

Naționalizarea ordonată de Kremlin a fost implementată de un subcomitet al Comisiei guvernamentale pentru controlul investițiilor străine în Federația Rusă, înființată de președintele Rusiei la unsprezece zile după începerea războiului. Procedura impune ca activele, oricum devalorizate de embargou, să fie vândute cu un discount de cel puțin 50% față de valoarea de piață; în același timp, vânzătorul plătește și o taxă de 15% din valoarea de piață a totalului activelor. Colaboraționiștii austrieci vor rămâne cu mai nimic.

Compania OMV a fost luată la ochi de domnul Putin pentru faptul că a încercat retragerea de pe piața rusă, folosind în acest sens serviciile băncii conaționale RBI. Ca urmare RBI este următoarea vizată spre naționalizare! În prezent, RBI este preocupată să reducă impactul confiscării, printr-o ”manevră în triunghi”: subsidiara sa din Rusia va achiziționa în numerar acțiuni STRABAG - Austria de 1,51 miliarde Euro, care în prezent sunt deținute de miliardarul Oleg Deripaska. În acest mod, RBI are un pretext pentru a transfera rezervele sale de lichidități în valută din Rusia în Austria, către domnul Deripaska, care astfel obține numerar, în Occident, în pofida sancțiunilor. Iar STRABAG scapă de participația oligarhului supus sancțiunilor, care se ridică în prezent la 27,8% din activele sale. Să vedem dacă domnul Putin va privi cu nepăsare cum pleacă din Rusia dubele RBI, doldora de miliarde de Euro bani gheață. Colaborarea nehammer-putinistă ar fi pusă la grea încercare, dacă Kremlinul ar ordona ”naționalizarea” sumei!

Pe capace de bere. Misterele „Vienei Roșii”

Decretul de naționalizare a acțiunilor OMV au stârnit îngrijorare pe piețele internaționale: dacă Austria, colaboratoarea Moscovei, pățește așa ceva, la ce se pot aștepta ceilalți investitori străini? Fiindcă în Rusia, firmele din ”Occidentul neprietenos” mai dețin active de peste 600 miliarde $! Iar îngrijorarea s-a transformat în panică atunci când acțiunile firmei germane WINTERSHALL DEA au fost confiscate și revândute unei firme rusești, ”GAZOVYYE TEKHNOLOGII”, iar fabrica din Ulianovsk a companiei japoneze BRIDGESTONE, unul dintre cei mai mari producători de anvelope auto, a fost naționalizată și revândută către grupul rus S8 CAPITAL. Vestea că ”a început naționalizarea” s-a răspândit fulgerător.

Pentru a întârzia reacția piețelor mondiale, oricum amorțite de apropierea Crăciunului, domnul Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului i-a asigurat pe jurnaliști: „Rusia nu a început procesul de confiscare a activelor investitorilor din țări neprietenoase. Nu este confiscare: aceste companii ies de pe piață fie prin vânzarea, fie prin transferul de active.” Dar dânsul nu a dorit să comenteze faptul că aceste așa-zise vânzări sau transferuri s-au făcut pe sume derizorii, cum spun românii, ”pe capace de bere”...

Evident, guvernele europene n-au crezut o iotă din declarațiile sale. În chestiunea naționalizării activelor OMV, Guvernul domnului Nehammer tace chitic, ca să nu strice deceniile de colaborare austro-moscovită. Dar Germania a reacționat la naționalizarea activelor WINTERSHALL DEA: procurorii germani au cerut Justiției confiscarea a 720 milioane Euro din contururile de la Frankfurt ale Depozitarului Național de Reglementări (NSD), agentul de plăți deținut de Moscow Exchange, care joacă un rol important în sistemul financiar al Rusiei, ca intermediar cu piețele internaționale. Iar dl. Peskov a declarat, deîndată, că liderii Germaniei sunt ”o bandă de hoți”. Altfel zis, hoții strigă hoții.

Principiul dominoului.

Agenția France Presse relatează, citând un înalt oficial american care a dorit să rămână anonim, că „în prezent există discuții active între occidentali cu privire la confiscarea fondurilor rusești depuse în băncile occidentale (300 miliarde$) – deja înghețate – pentru a finanța Ucraina”. Ar fi momentul ca Guvernul României să se ralieze inițiativei d-lui Tomac și a BNR, spre exemplu solicitând Justiției germane să confiște din contururile Depozitarului Național de Reglementări, agentul de plăți al Rusiei, 6 miliarde $, contravaloarea a 93 tone aur fin: Tezaurului României, furat de Rusia în urmă cu un secol.

Dacă ar mai avea un dram de demnitate, elitele politice austriece ar urma exemplul german, ar abandona politica lor păguboasă, colaboraționistă – spre exemplu, renunțând la susținerea blocadei Schengen împotriva României și Bulgariei. Dar domnul Nehammer continuă să vegheze interesele moscovite, precum soldatul japonez, pe când stăpânii de la Moscova tocmai îi jefuiesc prietenii de la OMV și RBI. După cincizeci de ani de robie rusească, nu prea le-a mai rămas demnitate elitelor austro-moscovite!

Ce va urma?

E aproape sigur că domnul Putin va continua naționalizarea, vizând activele occidentale cele mai expuse. Fiindcă dl. Putin nu are de ales! Un singur exemplu: în noiembrie, Guvernul Rusiei a fost nevoit să acorde Căilor Ferate, esențiale pentru industria de război, un ajutor de 1,7 miliarde $. O asemenea politică nu poate continua, mai ales că, și fără asemenea ajutoare de urgență, în 2024 efortul de război va absorbi 40% din Buget.

Deci, Guvernul Rusiei a solicitat sistemului bancar să crediteze în condiții preferențiale Complexul militar-industrial rus. Băncile au răspuns că au mari dificultăți cu lichiditatea: dintre cei 47 de milioane de ruși cu datorii la bancă, 21.1 milioane (44.9%) nu își mai plătesc ratele! Iar Andrei Kostin, șeful băncii de stat VTB, al doilea mare creditor din Rusia, a propus ca nomenklatura putinistă să treacă la jumulirea oligarhilor. Așa cum au fost obligați să cumpere la preț dictat administrativ active OMV, WINTERSHALL DEA sau BRIDGESTONE ”confiscate”, acum oligarhii rămași în Rusia vor fi obligați să cumpere participații minoritare la 30 de mari întreprinderi, unde Statul va continua să dețină participația majoritară. Între altele, sunt vizate TRANSNEFT, Poșta, Căile Ferate și conglomeratul militar-industrial ROSTEC. Ideea a fost primită cu entuziasm de ministrul Finanțelor, domnul Siluanov, care nu ascunde faptul că se urmărește trecerea poverii războiului în seama privaților: "Am putea obține astfel zeci, sute de miliarde de ruble. Există aproximativ 30 de companii mari unde este posibil să luăm în considerare reducerea participației Statului și înlocuirea cu investitori privați."

Focul lăuntric.

Finanțarea aventurii militare din Ucraina devine din ce în ce mai dificilă pentru Rusia. Pentru a-și realiza planurile, Kremlinul nu mai are timp de finețuri: e nevoit să naționalizeze activele investitorilor străini – fiind vizată inclusiv Austria colaboraționistă, care de decenii face nenumărate servicii Moscovei. Asta e un avertisment pentru toți cei care ar putea fi ispitiți să investească în Rusia: chinezi, saudiți, afaceriști din Emirate.

Activele astfel confiscate, împreună cu alte active provenite din portofoliul Statului, sunt apoi revândute obligat, la prețuri stabilite administrativ, către oligarhii ”prietenoși”. Deci domnul Putin confiscă acțiuni de la oligarhii ”neprietenoși” Fridman și Deripaska, pe care apoi le revinde la preț bun oligarhilor ”prietenoși”: fraților Kovalciuk, fraților Rotemberg, lui Ghenadi Timcenko, Igor Secin sau Vladimir Potanin.

Evident este o formă de confiscare mascată a lichiditățior unor oligarhi care până acum au susținut regimul, în schimbul unor portofolii de acțiuni minoritare, fără valoare decizională. Care mâine pot fi re-confiscate! Să vedem care va fi reacția oligarhilor vizați – unii dintre ei, cu acces la sticla de apă minerală de pe noptiera președintelui. S-ar putea să aibă dreptate fostul locțiitor pentru operațiuni al CIA, Jack Devine, care mai deunăzi declara: „Vladimir Putin ar putea fi înlăturat în orice moment din fruntea Rusiei. Șansele unei lovituri de stat cresc de la o zi la alta. În spatele acesteia s-ar putea afla chiar  cercului  intim al liderului de la Kremlin.”

Regimul Putin pare pustiit de un foc lăuntric, care distruge piața internă, închegată cu greu în ultimii 30 de ani, și aruncă în aer credibilitatea Rusiei nu numai pe piețele financiare, ci și în mediile politice externe pe care Moscova s-a străduit îndelung să și le subordoneze. Aceste decizii ”în stil Nero” vor marca nu numai anii ce vin, ci și deceniile care vor urma. Iar efectele pentru Rusia vor fi chiar mai devastatoare decât a fost, pentru România, ambiția tovarășului Ceaușescu de a plăti integral și anticipat datoria externă, alt experiment financiar ”în stil Nero” care, în mod similar, a șubrezit fatal economia RSR, construită de poporul român prin decenii de privațiuni, cu efectele pe care le știm.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.