Florin Dimulescu, care este inginer de software la Nokia, a redactat si primul dictionar finlandez-roman.
In mana tine un telefon-prototip, care urmeaza sa apara pe piata abia lunile urmatoare. Florin Dimulescu a ajuns un fel de om-legenda printre romanii din Finlanda. Cand ii intrebi pe sefii Asociatiei Romanilor de aici care este conationalul care defineste cel mai bine profilul emigrantului de succes, Dimulescu este primul nu-me pe care ti-l spun.
Precedat de o asemenea reputatie si cu un CV din care sar in ochi statutul de angajat Nokia si realizarea primului dictionar roman-finlandez-roman, te-ai astepta ca Dimulescu sa fie o persoana impozanta. In realitate, e o aparitie fragila si timida: nici macar nu se lasa convins sa priveasca spre aparatul foto pentru o poza cu dictionarul pe care l-a realizat.
Cauta in joaca joburi pe internet
Are 32 de ani, iar pe ultimii sase i-a petrecut in Tampere, unul dintre locurile principale ale companiei Nokia in Finlanda. A absolvit facultatea de Automatica si Calculatoare la Cluj-Napoca. A ajuns aici dupa un joc al sortii: „In 2000, cand lucram in Cluj, m-am apucat sa caut mai mult in joaca joburi pe internet si mi-am depus CV-ul si la Nokia. M-au chemat la interviu, si din septembrie am inceput sa lucrez pentru ei”.
Acum, Dimulescu este inginer de software la compania de telefonie: „Lucrez pe partea de memorie pentru telefoane”. Se lumineaza la fata cand il intrebi daca se simte confortabil intr-o tara pe care altii o descriu drept rece si neprimitoare: „In momentul in care am ajuns aici, prima impresie dupa doua-trei luni a fost ca e incredibil ca exista o astfel de tara in care sa debarci, iar totul sa si se potriveasca perfect, in sensul de societate cu un simt al responsabilitatii ridicat. Fiecare e constient ca traieste impreuna cu ceilalti, toate regulile sunt respectate, iar eu, in Romania, duceam lipsa de asa ceva”.
„Vineri seara, finlandezii se dezbraca de haina regulilor”
Dimulescu a observat insa un paradox al finlandezilor: „La un moment dat, ceea ce se-ntampla aici poate parea exagerat: sunt foarte sobri, conformisti, in schimb vineri si sambata seara totul cade, nu mai au prejudecati si parca societatea nu mai are nicio regula. Dau la o parte toata aceasta haina a regulilor si isi dau drumul, bineinteles, in anumite limite”.
Dimulescu se simte confortabil nu doar in tara-gazda, ci si in mediul corporatist: crede ca Nokia, compania care a ajuns sa reprezinte aproape un sfert din PIB-ul finlandez, nu ar fi avut acelasi succes intr-o alta tara: „Tehnologia s-a nascut odata cu ei aici: prima convorbire GSM, prima convorbire 3G. Disciplina si seriozitatea lor au fost cheia succesului. Fara compromisuri, fara ocolisuri”.
A scos dictionarul pe banii lui
Dictionarul de peste 25.000 de cuvinte pe care l-a realizat anul trecut in colaborare cu o finlandeza a fost precedat de o alta lucrare lingvistica: primul ghid de conversatie romano-finlandez, gandit pentru a-i ajuta pe emigranti sa se descurce mai usor in hatisurile unei limbi fara nicio legatura cu romana: „Inainte mi-a venit ideea sa fac un ghid de conversatie. Mi l-a publicat Editura Polirom, in 1.500 de exemplare. Tocmai m-au anuntat ca s-a vandut tot tirajul si m-au contactat pentru o noua editie. Dictionarul l-am publicat la doi ani dupa ghid”.
Desi vanzarile ghidului au fost bune, ideea unui dictionar a fost primita cu raceala: „L-am publicat initial in Romania, pe costuri proprii, la o editura din Cluj. Poliromul m-a refuzat, pentru ca se temeau ca nu va avea vanzare suficienta pentru pragul lor de profit. L-am vandut eu doar prin internet, dar au fost putine exemplare, doar 250, pentru a testa piata. Acum m-am hotarat sa-l public aici, in Finlanda, pentru ca e piata mai atractiva. Romanii si finlandezii sunt interesati in mod egal de el”.
Dimulescu contrazice impresia neinitiatilor care cred ca finlandeza seamana cu limba maghiara: „Sunt din aceeasi familie, dar s-au despartit in urma cu o mie de ani si nu se inteleg deloc intre ei maghiarii cu finlandezii”.
IZOLAT PE GHETAR
„Nu simt ca Romaniei ii pasa de mine”
Ce oportunitati de cariera ai aici, iar in Romania n-ar fi fost posibile? Eu cand am venit in Finlanda nu am venit neaparat pentru oportunitati de cariera. Cand esti tanar, ai aceasta idee ca daca o sa lucrezi pentru o companie mare o sa fie ceva deosebit. Eu am venit mai mult pentru a porni in aceasta cariera de inginer in calculatoare la o companie cu titlu mare. Acum, si in Romania sunt oportunitati la fel de bune ca aici, poate nu financiar. Eu pe-atunci eram oarecum in dubiu sa plec sau nu, dar pana la urma am zis: „Hai sa vad lumea”.
Vrei sa te stabilesti aici de tot? Nu mi-am facut planuri prea mari, dar deocamdata ma vad aici pentru ca in ultimul timp am luat in serios partea de hobby, aceasta cu limbile straine si am aplicat pentru niste cursuri, pentru ca vreau sa ma specializez in limba si cultura finlandeza.
Ce crezi ca a pierdut Romania prin faptul ca tu esti aici? Nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Intrebarea asta e neobisnuita pentru un roman, pentru ca ai impresia ca Romaniei nu-i pasa de oamenii ei.
Ai simtit asta? Nu am simtit ca nu-i pasa de mine, dar nici nu am simtit ca i-ar pasa de mine.
Care e diferenta esentiala intre Romania si Finlanda? In Finlanda, ei au conceptul de „societate a bunastarii” - o societate socialista, in care cei defavorizati sunt adusi la un nivel confortabil, in defavoarea celor bogati, de la care se ia.
Ce presupune concret munca ta?In acest moment programez intr-un limbaj care se cheama C··. Ne ocupam de driverele de memorie, adica acele mici programele care permit telefonului sa comunice cu memoria: sa salveze date in memorie.
Esti un partizan al globalizarii? Nu, dar trebuie sa recunosc ca beneficiez din plin de ea.
Ai intalnit aici stereotipuri fata de romani?Nu, pentru ca suntem foarte putini romani in tara asta. Finlandezii cred ca romana este inrudita cu rusa, ca are capitala la Budapesta si ca a facut parte din URSS.
Care a fost primul lucru care te-a uimit in Finlanda? Mi s-a parut o tara incredibila si mi s-a parut ca este societatea ideala pentru mine.