Reportaj EXCLUSIV cu Mircea Lucescu la Moscova. „De unde să ne retragem, Neli? Noi o să ne retragem atunci, la sfârșit”

Mircea Lucescu, însoțit de soția sa, a venit la Campionatul Mondial să analizeze adversarii Turciei din Liga Națiunilor și să revadă locurile istorice ale Rusiei.

Mircea Lucescu a venit la Moscova în ziua meciului de deschidere. Antrenorul care va împlini luna viitoare 73 de ani taie Rusia și fusele orare urmărind naționala țării gazdă și Suedia, adversarele Turciei în Liga Națiunilor.

Kempinski Baltschug

Încerc un telefon pe Whats app, roamingul m-ar dezbrăca de bani dacă l-aș folosi de prea multe ori într-o țară în care un minut către altă țară, cum ar fi Turcia, e aproape 2 euro și jumătate! Lucescu nu răspunde, dar revine cam o oră mai târziu. Tot pe WhatsApp, grijuliu cu roamingul meu de ziarist venit în ținuturile lui Putin.

„Ascultă, ai venit în Rusia pentru Campionatul Mondial sau ca să te vezi cu mine?”. Tonul de glumă se aude bine în telefon. „Și, și”. „Bine, bine. Vino mâine dimineață la 10, la hotel Kempinski”. A zis-o cu aerul de parcă m-ar fi chemat la Inter sau la Athenee Palace. Sau la Ambiance, cafeneau sa favorită din Floreasca. Dau căutare și-mi dau seama că e vorba de Kempinski Baltshug, un hotel de 5 stele chiar în bărbia Kremlinului.

Hunedoara, blugii Wrangler și magazinul Gum

Tai Moscova cu metroul, cobor la Ploschad Revoluțîi și dau să tai și Piața Roșie. Ghinion! Piața Roșie e închisă. Ocolesc pe unde mă taie capul și ajung la Kempinski pe la 10 și 20.

Neli și Mircea Lucescu sunt în hol. Alături de el, Tayfur, fost jucător la Beșiktaș și secundul lui „Il Luce” la naționala Turciei. Îmi dau seama că, deși are la dispoziție o limuzină, Lucescu a ales să bată zona Kremlinului și inima Moscovei la pas.

În blugii Cohn și cu puloverul Loro Piana așezat peste umeri, pare tânărul antrenor care a preluat în 1979, avea 34 de ani, pe Corvinul Hunedoara.

Doar că atunci blugii se numeau Wrangler sau Rifle, mărcile care rupeau norii acelor vremuri. Vizităm Catedrala Sfântul Vasili Blajenâi , apoi dăm o tură pe lângă Kremlin. Mircea Lucescu citește inscripțiile în rusește de pe clădirile istorice. „Uite, în hotelul acesta a locuit o vreme Lenin”.

La Balșoi Teatr zăbovește mai mult. Îl impresionează o inscripție mare cu litere aurii conform căreia în această clădire s-a hotărât inființarea Uniunii Sovietice! Ne sare în față celebrul magazin Gum, se zice că cel mai scump din Europa. Nici nu știi ce-ți ia mai întâi fața. Mărcile de lux sau prețurile amețitoare?

Lucescu intră în magazin și-l îmbrățișează amintirile. „Am fost aici cu echipa națională, când eram jucător. Cât s-au schimbat lucrurile! Pe atunci, era plin de magazine cu tricotaje, cu căciuli rusești, cu spații gen alimentara, cu cizmării, cu buticuri din alea tip ferometal... ”. Să intrăm în Gum n-a fost ideea cea mai bună.

 

„Lucescu sei grande!”

Din zece în metri, Mircea Lucescu e oprit de câte un fan, doi sau mai mulți pentru fotografii. „Liucescuuuu!”. Ruși, turci, ucraineni, sud-americani. La o intersecție, un italian dintr-o Kia albă a oprit a deschis geamul și a strigat: „Lucescuuuu sei grandeee!”.

Tayfur încearcă să găsească o variantă mai convenabilă de avioane pe traseul Moscova – Nijni Novgorod – Sankt Petersburg. Pentru meciurile Suedia – Coreea de Sud și Rusia – Egipt, la o zi distanță unul de altul. Vor călători noaptea, schimbând două avioane și așteptând prin aeroporturi.

Cândva, brazilianul Jadson, cel care a marcat golul prin care Șahtior a câștigat Cupa UEFA în fața lui Werder Bremen, îmi spunea: „Cred că Mister Lucescu a vrut să se facă pilot de avion. Fiindcă n-a reușit, îi place să zboare mereu cu avionul!”.

 

Guadalajara

Revenim la Kempinski. În fața hotelului, un tip în tricoul Mexicului îl abordează pe antrenorul român. Îi întinde o carte de vizită. „Poate aveți nevoie...Poate ne mai vedem”. Lucescu îi povestește despre Campionatul Mondial din Mexico 70 și despre Guadalajara. „M-am simțit extraordinar acolo. Extraordinar!”. Tipul e directorul sportiv al federației de la Ciudad de Mexico. Lucescu pune cartea de vizită în buzunar și glumește.

- Neli, ce ar fi dacă aș antrena eu în Mexic?

- Chiar, Mircea, noi când o să ne retragem?

- De unde să ne retragem, Neli? Noi o să ne retragem atunci, la sfârșit

. Nu prea am vorbit de fotbal. „Abia a început competiția. Dacă ajungi la Sankt-Petersburg, poate ne mai vedem acolo”. Ajung negreșit. Pentru Rusia – Egipt.