Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a lansat un plan cu cinci obiective strategice pentru ca România să poată profita de reașezările din politica și economia mondiale declanșate de războiul din Ucraina. Politicianul atrage însă atenția că cel mai greu va fi ca românii să-și învingă defetismul și să treacă peste orgoliile politice.
Mircea Geoană a vorbit despre „Paradoxul Romanesc”, arătând că, în ciuda recuperării decalajelor față de Europa de Vest, România se confruntă încă cu o mulțime de decalaje interne și cu o adevărată criză demografică. Printre cauzele acestui paradox, secretarul general adjunct al NATO pune pe primul loc iluzia cu privire la „sfârșitul istoriei” pentru România.
De fapt, iluzia că „prin efectul de tracțiune și difuzie de idei, instituții, norme, capital și tehnologie, vom fi propulsați către nucleul dur al Europei, (...) fără sa înțelegem ca a fi tractat înseamnă a rămâne în urmă și că cel care imită nu va fi niciodată mai bun decât originalul”.
Geoană a mărturisit că a făcut parte „dintre cei care au crezut că avatarurile istoriei s-au terminat pentru țara mea, atunci când ridicam steagul României la NATO sau semnam încheierea negocierilor de aderare in 2004. (...) Am crezut că, odată cu integrarea euro-atlantică a României, misiunea generației noastre s-a încheiat. M-am înșelat. Adevărata noastră Misiune de-abia acum începe”.
El spune că „am ignorat specificul cultural si nevoile particulare de dezvoltare ale României” și că «grefa» occidentală a reușit în prea puține locuri ale realităților românești, conducând astăzi la un sentiment larg răspândit de a fi «cetățeni de mâna a doua» în Europa, ușor exploatabilă politic de curentele anti-europene în creștere”. În plus, punctează politicianul, „nu am reușit niciodată să rezolvăm cu adevărat marea problemă a României moderne: decalajul cronic de dezvoltare între urbanul mare și restul țării”.
Soluția lui Mircea Geoană se bazează pe „susținerea cu tărie și prospețime a Ideii Naționale” pentru „construcția unei Românii care își pune potențialul în valoare, se auto-depășește și recuperează decalajul istoric, care ne separa de familia națiunilor dezvoltate, prospere, puternice și influente ale Europei”. Așa că își dorește un „Nou Proiect National” ambițios, care să-și propună câteva obiective strategice, asumate politic și în societate și urmărite apoi dincolo de ciclurile politice.
Cele cinci obiective strategice
Obiectivul Strategic #1: Să ne punem pe deplin în valoare relevanța și locația strategică.
„Istoria ne oferă o noua șansă. (...) Elitele romanești au știut să profite de marile momente de inflexiune. (...) Trăim din nou un astfel de moment. Raporturile de putere politică și economică în Europa se modifică. După războiul din Ucraina și prin auto-decuplarea Rusiei de Occident, centrul de greutate strategic al Europei se mută către Est, iar această nouă oportunitate nu trebuie ratată. (...) Deci, să ne punem geografia la treabă”, propune politicianul.
El spercă că, în noua hartă politică și strategică a Europei, „Romania nu va mai reprezenta frontiera de răsărit a Occidentului, devenind parte a “miezului” și nu a periferiei Europei. Zona Marii Negre va rămâne relevantă strategic, însă România poate juca un rol regional diversificat, asumându-și explicit rolul de placă turnantă între zona Mării Negre, Balcani și Caucaz, precum și între Orientul Mijlociu și Centrul, Vestul și Nordul Europei”.
Obiectivul strategic #2: Regândirea si transformarea rolului și capacitații Statului de a-și exercita funcțiunile esențiale.
„Transformarea rolului și capacitații Statului și a sistemului politic de a administra eficient o economie și o societate modernă reprezintă cea mai mare provocare pentru România”, spune Mircea Geoană, care avertizează că „nu va fi simplă transformarea unui stat supradimensionat, hiper-politizat și fără o cultură a eficacității într-unul modern și agil”.
Obiectivul strategic #3: Un nou model economic și un contract social împrospătat, având inovarea ca principal motor al dezvoltării.
„Este un truism deja că succesul - sau falimentul - unei națiuni depinde de calitatea instituțiilor sale politice și economice, de domnia legii, dar și de existența unei arhitecturi a oportunităților în societate. În 2024, vom fi ajuns la două decenii de la momentul integrării euro-atlantice a României. Trebuie să avem curajul să recunoaștem că actualul model instituțional, economic și de dezvoltare și-a atins limitele”, spune Geoană.
El a explicat că „există și o teorie economică care să susțină aceasta nouă abordare - a dynamic capability theory of economic growth”, potrivit căreia „inovația, în toate manifestările sale, reprezintă motorul central al dezvoltării societății umane si cheia succesului națiunilor dezvoltate”.
Obiectivul Strategic #4: Repopularea României.
Secretarul general adjunct al NATO a atras de mai multe ori atenția că „asistăm la un cataclism demografic, cu o populație la nivelul anilor ’60”. Și, deși „nu suntem singurii care ne confruntam cu aceasta problema”, „nicio altă țară nu se confruntă cu un risc existențial ca România. Repopularea României și revenirea la 20 de milioane de locuitori poate fi realizată prin încetinirea declinului demografic, prin crearea condițiilor pentru repatriere a unei părți cât mai mari a diasporei romanești și moldovenești cu dublă cetățenie și prin import selectiv de forță de muncă”.
Obiectivul Strategic #5: Reclădirea reputației României în ochii propriilor cetățeni și ai lumii.
„Proasta reputație și lipsa de încredere în propria țară au un impact direct în tot ceea ce facem: ce salarii avem acasă și în străinătate, cum suntem tratați în țări străine, câți bani reușim să atragem pentru afacerea noastră sau pentru un start-up romanesc, câți romani și românce aleg să părăsească țara, cați turiști ne vizitează. Daca ar exista o statistică, m-aș încumeta să spun că proasta reputație costă Romania mai mult decât toată risipa și ineficiența la un loc”, consideră Geoană.
Totuși, politicianul român nu este foarte optimist și avertizează că „transformarea istorică a României într-o națiune modernă, prosperă și puternică nu va fi un proces ușor. Principalul adversar este propria noastră mentalitate și defetismul mioritic”.