Pentru că teatrele sunt închise şi scenele de război mimat nu se mai pot desfăşura, ele s-au mutat acum la Ministerul Culturii, care a rămas deschis, în ciuda cazurilor de Covid 19 semnalate în instituţie.
Epurare la Ministerul Culturii.Numai că închiderea stabilimentului pe perioada carantinării, ar fi însemnat şi diminuarea salariilor trepăduşilor de uşi capitonate, lipitorilor de afişe care s-au cuibărit prin posturi calde şi pe la acest minister. Unde mai pui că se apropiau şi alegerile din 6 decembrie.
Aşa că ministerul a rămas deschis şi, ca să amintească măcar de închisele teatre cu luptele de pe scenă, cu săbii de tinichea, s-a pus şi în poarta instituţiei de o confruntare. De această dată pe bune. Cu urmăriri pe holurile ministerului, cu intervenţia Poliţiei şi a Corpului de control al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Punctul culminant a fost ieri de dimineaţă, când doamna Elena Seimeanu, fost director în Ministerul Culturii și consilier la Corpul de control, nu a fost lăsată de către paznicii instituţiei, aparţinând firmei „Akyle Security”, să mai intre la locul de muncă. În prezent, Elena Seimeanu este consilier la Oficiul Juridic, după ce mulţi ani de zile a fost director administrativ, achiziţii şi investiţii.
Epurare la Ministerul Culturii. Decizii ciudate ale bodiguarzilor
De ce nu mai este şi în prezent şi a devenit un simplu consilier juridic? Războiul de operetă a pornit tot de la firma de pază, care acum îi interzicea accesul la locul de muncă. Semnalul luptei s-a dat la sfârşitul anului trecut, când ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a chemat-o în biroul său pe şefa de la achiziţii şi i-a ordonat să plătească serviciile firmei de pază „Akyle Security”. Aceasta a refuzat categoric, pe motiv că angaţii firmei nu-şi făcuseră treaba, conform obligaţiilor contractuale.
Ca om de cultură, desigur că Bogdan Gheorghiu era de partea lui „Akyle”, aşa că i-a cerut imperativ, în faţa secretarului general al ministerului, să semneze. „Eu sunt o femeie cinstită. Nu am nici un fel de scheleţi în dulap, cu care să fiu şantajată. Aşa că am refuzat cu argumente să semnez plata”- ne-a declarat Elena Seimeanu.
Secretarul general, de faţă la conflict, a confirmat că fără semnătura şefei achiziţiilor, nu se poate face plata.
ORDA, gulagul funcţionarilor din Ministerul Culturii
De astfel de funcţionari îndărătnici, desigur că nu este nevoie. Auzi, să respecte legea! Mai ales că nici nu are ceva cu care să fie şantajată. Aşa că ministrul Bogdan Gheorghiu s-a decis să scape de doamna Seimeanu, cu dulapul ei curat de scheleţi cu tot. Şi s-a gândit să o detaşeze la Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Şefa achiziţiilor a refuzat categoric mutarea, invocând legea. A arătat că are în îngrijire exclusivă un copil minor, cu acte de la tribunal, în care tatăl copilului nu-şi asumă decât cheltuielile stabilite de instanţă, fără a-şi exprima dorinţa la vizite. Cu alte cuvinte, nu vrea să mai ştie de el şi l-a lăsat în grija mamei. În plus, mai are în îngrijire şi o mamă bolnavă, al cărei soţ a decedat.
Trimisă cu forța, refuză
Dovedit şi asta cu acte medicale. Degeaba! Pe scena unui teatru, se joacă şi piese despre medicină, dar şi despre legislaţia privind minorul. Aşa că ministrul Culturii nu are cum să nu aibă cunoştinţe şi de medicină, şi de legislaţie. A decis că actele depuse de Elena Seimeanu nu sunt concludente. Nici copilul nu trebuie crescut chiar în fiecare zi, nici mama nu este chiar atât de bolnavă. Aşa că pe data de 14 decembrie, Elena Seimeanu a descoperit un mail în care era anunţată, fără echivoc, de faptul că fusese mutată la ORDA.
Aceasta a refuzat. Conform legii, o detaşare poate fi refuzată în condiţiile prevăzute de aceasta. Cel puţin două din aceste condiţii, şefa de la achiziţii le îndeplinea. Ministrul, cât era el de ministru, nu o putea muta.
Atunci, ca la orice război, a intervenit şi lupta de gherilă, prin diversiune. Elena Seimeanu a început să primească tot felul de oferte de serviciu de la instituţiile subordonate ministerului. Numai că a rezistat pe baricade.
Mai rămânea o singură soluţie: desfiinţarea baricadei pe care lupta Elena Seimeanu. Adică, desfiinţarea direcţiei pe care o conducea.
Epurare la Ministerul Culturii
Nu mai intrăm acum în amănuntele legale, despre cum se desfiinţează o direcţie dintr-un minister. Cert este că ele nu au fost respectate. În locul direcţiei, a apărut un serviciu, care are fix aceleaşi atribuţii cu direcţia. Numai că se cheamă altfel. Şi care are un alt şef, cu siguranţă dispus să plătească facturile firmei de pază care nu-şi îndeplineşte atribuţiunile. Ca să fie sigur că fosta directoare nu o să candideze pentru şefia acestui serviciu, la criteriile de concurs a scris o aberaţie: candidatul să nu aibă studii juridice. Asta în condiţiile în care, se precizează expres în OUG-ul răspunzător de înfiinţarea de astfel de secţii, că şeful trebuie să aibă studii juridice. Ceea ce este şi logic, fiind vorba despre contracte.
Elenei Seimeanu, pentru că avea studii juridice, deci nu putea concura, i s-a oferit postul de consilier juridic la Oficiul Juridic al ministerului.
Deocamdată, stă acasă. Pentru că nu o mai lasă să intre în minister paznicii. La rându-i, a sesizat Corpul de Control al Funcţionarilor Publici şi aşteaptă concluziile acestuia. Fără să fie plătită de nimeni în această perioadă.
Să vedem în continuare pentru cine este atât de îndârjit în bătălie ministrul Culturii. Conform documentelor de la Registrul Comerțului, firma „Akyle Security” are patru asociați: Popa Marian Costel, Marcu Constantin, Pitcovici Constantin și Ionescu Robert Constantin. Firma nu este una oarecare. În 2017, a eliminat de la paza Stafionului Naţional, mult mai cunoscuta BGS. Cine sunt acţionarii?
Epurare la Ministerul Culturii. . Acționarii firmei de pază „Akyle Security” nu sunt oricine
Conform unui articol mai vechi din evz.ro, Pitcovici Constantin este tatăl lui Petru Pitcovici, fost comisar șef la Direcția Generală AntiCorupție, reținut în 2016 într-un dosar de trafic de stupefiante alături de traficantul Dan Chioru.
Acelaşi Petru Pitcovici, conform aceleiaşi surse, a primit doi ani cu suspendare în vara lui 2017, în dosarul în care Puiu Popoviciu a fost condamnat la șapte ani de închisoare cu executare. Numai că acum este la Londra şi nu poate veni să-şi ispăşească pedeapsa pentru că prin puşcăriile româneşti îl trage curentul pe la şale.
Acţionarul majoritar Robert Constantin Ionescu, avocat de meserie, a apucat calea politicii. A ajuns chiar viceprimar al Capitalei. Dar nu chiar din prima. A mai făcut şi el puţin traseism. În anul 2008, a candidat pentru postul de primar la Primăria Sectorului 2. L-a învins eternul Neculai Onțanu.
Dar cum nu pui toate ouăle în același coş, tot atunci Ionescu a candidat şi la Consiliul General al Municipiului București. De astă dată a avut succes. Partidul său, care acum nu mai există, a intrat atunci în Consiliul General. Împrietenindu-se cu consilierii Partidului Democrat Liberal, dizolvat şi el azi în PNL, Ionescu a ajuns viceprimar.