"Parintele FNI" a cumparat prin Petromservice, cu numai 2,6 milioane de euro, o firma care detine un zacamant de calcar concesionat de la stat, evaluat la 15 miliarde de euro.
Sorin Ovidiu Vintu este pe cale sa rearanjeze harta miliardarilor in euro din Romania.
Acesta a incheiat o afacere care ii poate baga in buzunar, in urmatorii 20 de ani, un profit situat intre 5 si 15 miliarde de euro si il poate transforma in cel mai bogat roman.
Lozul castigator al lui SOV se numeste mina de calcar cu brucit de la Budureasa, judetul Bihor, singurul zacamant de acest fel din Romania si cel mai mare din Europa.
Afacerea a fost facuta prin intermediul Petromservice, companie care si-a vandut recent activitatea de servicii petroliere catre Petrom SA. Vintu si partenerul sau de afaceri de la Petromservice, Liviu Luca, au preluat la cheie zacamantul de calcar cu brucit anul acesta, in luna mai.
Firul afacerii a fost impletit cu grija de niste anonimi pe parcursul mai multor ani, iar intrarea lui SOV in ecuatia miliardelor de euro inchide cercul fara alte comentarii.
Mina de calcar
Povestea zacamantului de calcar cu brucit incepe pe vremea glorioasei Epoci de Aur a lui Nicolae Ceausescu. Prospectiunile pentru descoperirea zacamantului de calcar cu brucit au inceput in 1977.
Cercetarile de la acea vreme vizau descoperirea unui zacamant de uraniu, insa, in locul minereului radioactiv, geologii au dat peste calcar cu brucit.
Evaluarile specialistilor au indicat ca in perimetrul Budureasa - Valea Mare s-ar afla cel mai mare zacamant din Europa. Calcarul cu brucit este extrem de valoros, fiind destul de scump si in forma lui naturala, dar mai ales dupa ce este supus unui proces de prelucrare.
Conducerea comunista de la acea vreme a decis ca trebuie sa ocupam locul intai in acest domeniu, motiv pentru care a investit masiv in obiectivul propus.
Din 1978 pana in 1989, volumul de lucrari la Budureasa - Valea Mare a fost imens. S-au facut 15 kilometri de galerii, puturi de cercetare, santuri, foraje.
Suma cheltuita de stat, din 1978 pana in 1989, pentru a pune in valoare zacamantul a fost imensa. „Inainte de 1989 s-au cheltuit 150 de miliarde de lei pentru cercetarea si aducerea la forma de exploatare a zacamantului”, a declarat, pentru EVZ, Bogdan Gabudeanu, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM).
Calculata la cursul oficial aferent anului 1989, de 14,9 lei pentru un dolar, investitia de 150 de miliarde de lei de la Budureasa este uriasa: 10 miliarde de dolari. Acelasi calcul facut la cursul neoficial al dolarului din 1989, de 75 de lei, duce valoarea investitiei la doua miliarde de dolari.
Odata cu Revolutia din 1989, lucrarile aproape finalizate de la Budureasa s-au oprit. Din 1989, pana in 2003, mina a intrat intr-o faza de conservare, existand chiar propunerea de a fi inchisa.
Bani din piatra seaca
In 2003, mina de la Budureasa - Valea Mare a fost scoasa la licitatie de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM).
Zacamantul a fost concesionat, initial, pentru perioada 2003-2005 firmei Geoasset, detinuta de doi afaceristi ale caror nume nu spun nimic in lumea oamenilor de afaceri.
Concesiunea s-a prelungit cu inca un an printr-un act aditional, iar in 2006 reprezentantii firmei au depus documentatia finala pentru obtinerea licentei de exploatare.
„Licitatia de concesiune a fost castigata de Geoasset, care, timp de trei ani, a lucrat zacamantul si a intetit forajele. S-au facut si niste studii care au relevat ca exista posibilitatea valorificarii zacamantului in conditii de rentabilitate”, ne-a mai spus seful ANRM. Intrarea lui Vintu si Luca in afacerea cu pretiosul zacamant s-a facut anul acesta, in luna mai.
PRET
Statul primeste o redeventa modesta Statul a omologat mai intai rezervele de brucit de la Budureasa, dupa care a eliberat licenta de exploatare a zacamantului pentru o perioada de 20 de ani, licenta care devine valabila din momentul emiterii unei hotarari de guvern in acest sens.
„Hotararea de guvern a trecut de cancelaria primului-ministru, unde a fost aprobata, si este in curs de avizare la Ministerul Mediului. Mai urmeaza Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Justitiei”, ne-a mai declarat Bogdan Gabudeanu.
Geoasset va plati o redeventa anuala pentru exploatarea zacamantului de 6% din valoarea totala a rocii exploatate, care poate ajunge la 46.000-47.000 de lei noi, adica putin peste 14.000 de euro, potrivit presedintelui ANRM.
„Activitatea de exploatare este particulara, insa zacamantul va ramane al statului. Terenurile aferente minei sunt proprietatea Geoasset, iar o parte sunt concesionate de la Primaria Budureasa - Valea Mare”, precizeaza Gabudeanu.
INTELEGERE CU STATUL Exploatare pentru 20 de ani
„Niciodata in viata mea nu am facut vreo afacere cu statul. Niciodata nu am speculat informatii de acest gen. Sunt extrem de volatile. Eu sunt speculant financiar”, declara Sorin Ovidiu Vintu, in februarie 2005, pentru EVZ. Intre timp, optica afaceristului s-a modificat.
In septembrie 2005 a preluat Petromservice prin intermediul off-shore-ului Elbahold Ltd, cu numai 13 milioane de euro. Anul acesta, SOV a preluat prin Petromservice, cu doar 2,6 milioane de euro, firma Geoasset, care detine licenta pentru zacamantul de miliarde de euro de la Budureasa pana in anul 2027.
EVALUARE
Un zacamant valoros
Potrivit licentei, Geoasset are dreptul de a exploata in urmatorii 20 de ani 16.000.000 de tone. Valoarea zacamantului de la Budureasa, detinut oficial de Petromservice si neoficial controlat de Vintu, este de ordinul miliardelor de euro.
Calcarul cu brucit de la Budureasa poate fi valorificat in forma in care este extras, cu circa 65 de euro pe tona. Daca Geoasset ar vinde minereul exact asa cum este el extras, ar obtine peste un miliard de euro pe cele 16 milioane de tone pe care are dreptul sa le exploateze.
Potrivit unui raport de evaluare facut de Ipromin SA asupra resursei din judetul Bihor, daca este prelucrat, din calcarul cu brucit se poate obtine o larga paleta de produse indispensabile in mai multe ramuri industriale.
Toate acestea se vand pe piata la preturi cuprinse intre 200 si chiar 1.800 de dolari pe tona. In urma prelucrarii calcarului cu brucit se poate obtine un profit situat la minimum 5 milioane de euro si maximum 15 milioane de euro in cei 20 de ani de exploatare.
La ce se foloseste brucitul?
Calcarul cu brucit prelucrat se foloseste la fabricarea cimentului refractar, a mortarelor, a produselor de ceramica, a caramizilor, a placilor, a materialelor ceramice izolatoare, ca fondant in fabricarea fontei. Poate fi folosit ca adaos in producerea gresiei, faiantei, portelanurilor sau pentru sticlele de ambalaj.
Din brucit se scoate un oxid de magneziu, cu o larga utilizare in industria farmaceutica, chimica, metalurgica, in industria hartiei, a materialelor refractare, chiar si in agricultura sau pentru epurarea apelor uzate.
Astfel, magneziul obtinut in urma unui proces de prelucrare se foloseste la obtinerea de medicamente sau in industria cosmetica. Oxidul de magneziu cu o puritate mare, de peste 90%, se utilizeaza pentru producerea materialelor refractare, de inalta temperatura si rezistenta.
Inginerie financiara marca SOV
Afacere de miliarde de euro cumparata pe mai nimic
In 2003, momentul in care s-a facut primul pas pentru obtinerea dreptului de exploatare a rezervei de calcar cu brucit, firma Geoasset era detinuta de Adrian Boboc (95%) si Ioan Blidar (5%), persoane necunoscute in mediul de afaceri.
In decembrie 2004, in Geoasset a intrat Ana Bodea, care a preluat 95% de la Boboc. Nici Ana Bodea nu este vreo femeie de afaceri recunoscuta in mediul de business.
Ea este cea care a batut palma cu Petromservice, compania controlata oficial de sindicalistul Liviu Luca si neoficial de afaceristul Sorin Ovidiu Vintu. Aceasta a explicat pentru EVZ de ce a vandut catre Petromservice afacerea de miliarde de euro.
„Nu am putut sa duc singura programul de exploatare. Mai intai, am gasit doi asociati, pe doamna Maria Nicolaescu si pe domnul Mircea Parvu, dupa care ne-am blocat din nou”, ne-a declarat Ana Bodea. Intrebata de ce nu a cerut finantare de la o banca, femeia a sustinut ca in Romania nicio institutie financiara nu i-ar fi sustinut planul de afaceri.
Cu o discretie maxima, aceasta a reusit sa faca toate diligentele pe langa autoritati pentru a obtine si licenta de exploatare a minei de la Budureasa. Pentru moment, Geoasset are licenta provizorie de explorare pana cand firma o va obtine si pe cea de exploatare. Licenta de exploatare este in curs de aprobare, iar aceasta va fi data printr-o hotarare de guvern.
11 luni de negocieri
In 12 aprilie anul acesta, Ana Bodea a cumparat partile sociale ale firmei de la cei trei asociati ai firmei, devenind actionar in proportie de 100a. Bodea i-a platit Mariei Nicolaescu 400.000 de euro si 175.000 de dolari pentru 40% din capitalul social al Geoasset.
Avocatul Mircea Parvu a primit de la Ana Bodea 150.000 de euro pentru 10% din companie, iar celalalt asociat, Ioan Blidar, a primit 100.000 de euro tot pentru 10a. Mircea Parvu nu a dorit sa discute sub nicio forma cu EVZ despre aceasta tranzactie.
„Parvu si Nicolaescu au considerat ca nu este orizont pentru recuperarea rapida a sumelor investite si au renuntat”, a explicat Bodea. La nici o luna dupa ce a devenit actionar unic, in 4 aprilie, Ana Bodea a batut palma cu Petromservice, firma controlata din umbra de Sorin Ovidiu Vintu, pentru vanzarea Geoasset.
Desi, in acte, tranzactia a fost incheiata cu Petromservice imediat dupa ce Bodea a devenit actionar 100% al Geoasset, aceasta a declarat pentru EVZ ca negocierile cu firma infiintata de sindicalistii din Petrom au durat 11 luni.
„Nu am avut intentia de a vinde, ci de a ma asocia cu cineva. Pusesem ochii pe Petromservice de mai multa vreme, iar pana la urma m-am decis sa vand”, mai sustine Bodea. Suma obtinuta in acte de Ana Bodea de la Petromservice SA a fost de 2,6 milioane de euro. Insa, din informatiile EVZ, suma primita de fosta proprietara a Geoasset a fost cu mult mai mare.
O licenta valoroasa
„Petromservice a cumparat o societate care are licenta de exploatare a zacamantului, dar toate investitiile pentru pornirea exploatarii trebuie facute. Acum am pornit studii, proiecte si asa mai departe”, ne-a declarat Gheorghe Supeala, directorul general al Petromservice. Sorin Ovidiu Vintu nu a recunoscut niciodata implicarea in Petromservice. Intrebat de EVZ ce ar face daca ar avea o mina ca cea de la Budureasa, Vintu a declarat: „Cred ca i-as trimite acolo pe toti „prietenii” mei, cu ghilimelele de rigoare, si as astupa mina”.