Primul ministru al Învățământului din Guvernul Petre Roman, filosoful Mihai Șora a împlinit duminică, 30 octombrie, fabuloasa vârstă de 100 de ani.
Soția sa, Luiza Palanciuc-Șora, cu 56 de ani mai tânără decât el a publicat pe pagina de Facebook a academicianului un filmuleț în care acesta este surprins în activitățile sale de zi cu zi: atunci când citește, când scrie sau desenează, când stă de vorbă cu oameni, recită versuri ori cade melancolic pe gânduri.
Imaginile video sunt însoțite de un mesaj în care Luiza Șora amintește că filmulețul a fost realizat în urmă cu un an, când Mihai Șora împlinea 99 de ani, însă dat fiind faptul că tragedia din club Colectiv a coincis cu aniversarea sa, a ales să nu îl publice, pentru ca mesajul să nu fie interpretat greșit, chiar dacă s-a gândit chiar să dedice imaginile celor ce și-au găsit sfârșitul în acea zi fatidică.
Redăm integral postarea Luizei Șora de pe pagina de Facebook a marelui om de cultură:
„În 30 octombrie 2015, cu doar câteva zile înainte ca Mihai Șora să împlinească 99 de ani, am hotărât împreună să facem un film care să-l arate întocmai cum este el: când citește, scrie, desenează, stă de vorbă cu un prieten, râde, spune povești sau deapănă amintiri; când este serios ori pus pe joacă, meșterește un ceas stricat, recită un poem sau cade pe gânduri. Filmul nu avea nicio pretenție, nu urmărea nimic special; era darul nostru pentru toți cei care îi vizitează pagina, știuți sau neștiuți, prieteni sau mai puțin prieteni. Opera lui Mihai Șora nefiind în circulație, am găsit că modul cel mai simplu de a ajunge la el era acest film. Pentru că gesturile pe care le face, lucrurile pe care gândește și pe care le spune – ca și opera lui – sunt toate, fără excepție, consubstanțiale cu el: profund trăite și asumate. Nimic din ceea ce scrie, gândește, face ori spune Mihai Șora nu este cernut prin sita duplicității, a convenției de orice fel sau colorat spre a fi pe placul cuiva, la modă ori la vedere. Poate că tocmai din acest motiv cei care îi sunt apropiați și îl iubesc cu adevărat îl iubesc așa cum este chiar el: dezinteresat și fără rest.
Dar, în 30 octombrie 2015, s-a întâmplat nenorocirea de la Colectiv. Filmul pe care l-am făcut este ulterior acestei tragedii și are încărcătura, durerea și tăcerile pe care o asemenea suferință ni le-au impus spontan. Am vrut, în clipa difuzării, să-l dedicăm celor care au pierit atunci, dar ni s-a părut, în cele din urmă, că gestul nostru ar putea fi interpretat greșit, ca o indecență față de familiile victimelor. Și ne-am abținut să scriem ceva pe generic. Nu am tăiat tortul, nu am deschis șampania, iar sărbătoritul nu a suflat în lumânări.
Astăzi, la un an de la împlinirea celor 99 ai săi și după tot ce s-a întâmplat la Colectiv, Mihai Șora este aceeași ființă curată și bună, același om excepțional, pregătit să treacă pragul centenarului. Iar filmul de anul trecut este la fel de trist; chiar dacă esența lui este Bucuria.
București, 30 octombrie 2016“ (Luiza Palanciuc-Șora )"