… astept raspunsuri de la voi, nu nervi. D’aia am eu destui.
In primul an de liceu am scris o piesa de teatru. Eram mare “fan” Eugene Ionesco, pe care-l contemplam visator, lipit cu aracet de perete, intr-o fotografie, alaturi de Cioran si Eliade. Mania mersese atat de departe incat, daca ar fi fost sa ma identific complet cu teoria literara pe care mi-o explicase un poet local alcoolic (“Ca sa scrii bine, trebuie sa inveti mai intai sa-ti imiti perfect idolii”), textul meu era fara cusur.
A fost citit in fata intregii clase, de catre doamna diriginta si profesoara de limba romana, si primit relativ bine, semn ca nu erau prea multi care sa-mi impartaseasca pasiunile literare. Mi s-a spus “sa o tin tot asa” si ca “daca o sa muncesc zi si noapte o sa ajung sa scriu foarte frumos”.
Apoi mi s-a parut ca as dori sa devin poet. Drept urmare, cum sta bine oricarui novice, am inceput sa citesc in turbare, dupa sistemul mixer-maioneza, toti rapsozii care-mi cadeau in mana, amestecand cu gingasie romanticii cu simbolistii, postmodernistii si suprarealistii, grecii antici cu Octavian Goga. Eforturile mele au fost rasplatite din plin prin castigarea unui premiu pentru tinerii poeti, acordat de primaria Tulcea. Nu mica le-a fost mirarea prietenilor si rudelor cand au aflat de decizia mea de a ma retrage definitiv din viata poetica, umilit de perspectiva de a ajunge vreodata sa ma laud cu un premiu primit de la edilul tulcean.
A urmat facultatea si tocmai cand incepusem sa socot ca mi-am inchegat cat de cat un sistem de valori, structurat pe scriitori si curente literare am fost catapultat in presa. Aici am invatat multe lucruri interesante. Cum ar fi sa bati cu gingasie toata ziua in tastatura calculatorului, iar, la finalul zilei, sa te trezesti intrebandu-te daca ai scris ceva.
Intr-o buna traditie cantitativa, am participat la aproape 15 inmormantari, trei crize majore cauzate de inundatii, inca vreo doua legate de gripa aviara, “mari rechini” care intrau in arest si pana sa apuci sa trimiti textul in corectura trebuia sa schimbi titlul in “… a fost eliberat”, sau palpitatii de inima de ori cate ori auzeam la radio in autobuz sintagmele “Tribunalul Bucuresti” sau “magistratii au decis”, inspaimantat ca s-a pierdut o stire.
Suntem educati si impinsi de la spate sa facem “presa” serioasa. Ne sunt predate reguli despre independenta surselor, echidistanta sau analiza riguroasa. Din cand in cand ne intoarcem acasa cu dureri acute de colon, cauzate de “laudele” primite pe forum pentru un articol sau altul. Ni se spune ca presa e “tabloida”, ca se cauta senzationalul cu lanterna si ca putina seriozitate n-ar strica. Suna asa frumos… Adevarul este insa in cifre. Exercitiul este gratuit si se poate face in fiecare zi accesand topul vizualizarilor si postarilor pe editia online.
Cele mai citite articole au in titlu, urmatoarele cuvinte (vedeti daca nu cumva vi se par familiare): “Irinel & Monica”, “Becali”, “Britney Spears”, “Elena Basescu”, “Ceausescu”, “sex”, “moarte”, “strivit(a)”, “drama”, “sange”, “lacrimi”, si lista poate continua.
Dragi cititori EVZ. Marturisesc o mica nota de confuzie enervanta care ma mistuie. Singura explicatie logica pe care o pot gasi la acest moment ar fi ca va doriti mult mai mult, dar, din pacate, noi va dam prea putin. Ca sunt atatea teme serioase in lumea asta, dar in lipsa unor texte competente, si avand un caracter illuminist, de acumulare continua de adevar, va ingramadati sa cititi toate platitudinile. Ca ati fost dresati de presa actuala, zi de zi, prin publicarea unor texte “senzationale”, sa va complaceti in prezentul cenusiu si mediocru. In ultimele cateva zile, topul citirilor pe EVZ online a fost dominat de articolele privind moartea tinerei sfartecate de un lift intr-un spital de copii din Bucuresti.
Cu aceasta ocazie multumesc cititorilor care ne-au ajutat sa aflam detalii noi despre cum era Dorina, “proasta”, “tiganca”, “mama inconstienta”, tuturor celor care s-au grabit sa-i dea sfaturi despre cum sa se suie corect in lift sau care l-au numit “pedofil” pe cel care urma sa o ia in casatorie in vara acestui an. Va invit sa facem impreuna o lista cu tot ce ati dori sa cititi de acum incolo.
Poate sa includa orice, sange, moarte, violenta, drama… Voi alegeti. Articolele vor fi scrise, desigur, in cea mai corecta si serioasa nota cu putinta, ca in manulalele de jurnalism. Si daca evenimentele respective nu s-au intamplat, stati linistiti. Le inventam.
Astept sugestii si injuraturi pe mihai.mincan@evz.ro