Avioanele din flotila autohtonă sunt depăşite tehnic şi moral. Performanţele le plasează în afara cerinţelor impuse de aliaţii politico-militari, iar piloţii români, obligaţi să-şi facă norma de zbor, sunt în permanenţă expuşi pericolului de prăbuşire.
Într-o Românie membră a NATO, blocajul financiar face victime: doi morţi numai săptămâna asta. Pentru că achiziţia de noi avioane multirol a fost amânată din cauza austerităţii bugetare, piloţii din Flotila 71 Aeriană sunt obligaţi să urce în aparatele MiG 21 LanceR, a căror resursă de zbor se epuizează în curând. Decontul: viaţa celor doi căpitan-comandori morţi în accidentul de lângă Câmpia Turzii a fost curmată de o defecţiune tehnică la motorul avionului.
În plus, specialiştii consultaţi de EVZ susţin că flotila autohtonă nu se ridică la standardele cerute de aliaţii politico-militari. Concret, în cazul unei operaţiuni NATO, avioanele românilor vor îndeplini cu greu misiunile de luptă.
Justificat, se ridică o întrebare: "De ce armata română continuă să folosească aceste aparate de zbor?". Cinic, răspunsul autorităţilor cade ca o condamnare la moarte: "Pentru că nu putem să luăm altele!".
"E ca şi cum ei călătoresc cu maşina, iar noi cu bicicleta"
Generalul Constantin Croitoru, şef al Statului Major al Forţelor Aeriene Române până în 2009, a făcut pentru EVZ o radiografie a situaţiei cu care se confruntă piloţii militari. De-a lungul carierei sale a acumulat peste 1.500 de ore de zbor la manşa mai multor tipuri de aeronave şi cunoaşte în amănunt măruntaiele avioanelor ca cel care luni s-a transformat într-un maldăr de fiare. Îi ştie bine şi pe căpitan-comandorii Sorin Avram şi Laurenţiu Chiriţă, decedaţi luni, pe care îi evocă drept nişte profesionişti desăvârşiţi. Şi de data asta, omul a fost învins de aparat.
"MiG-urile 21 LanceR nu corespund întru totul cerinţelor NATO. Avionica de la bord răspunde anumitor standarde, dar nu tuturor acestora. Capacitatea lor de intervenţie este redusă de suportul avionicii: aparatul în sine, din punct de vedere mecanic, este depăşit atât moral, cât şi tehnic", explică Croitoru.
Şi îşi argumentează teoria cu detalii clare: aeronava de provenienţă rusească poate să zboare pe spaţii relativ mici, autonomia în aer e limitată de cantitatea de combustibil pe care o poate transporta, iar posibilităţile de manevră sunt foarte reduse în raport cu toate celelalte aparate de zbor aflate în dotarea ţărilor membre NATO. În mintea generalului, situaţia e reprezentată exact: "E ca şi cum ei călătoresc cu maşina, iar noi cu bicicleta".
Portavioanele nu sunt pentru români
"Este exclus ca un astfel de aparat de zbor să aterizeze pe un portavion american, de exemplu. România are capacitatea de a participa la eventuale operaţuni NATO, dar sarcinile sale nu s-ar centra pe misiuni de luptă, ci probabil ar primi altfel de sarcini - de asistenţă, de supraveghere, dar nu de luptă. MiG-ul 21 nu poate să facă faţă. Există variante de înarmare, dar nu suficiente" precizează fostul şef al Forţelor Aeriene.
În pofida acestei situaţii, generalul Croitoru exclude posibilitatea ca avioanele să rămână la sol. "Piloţii trebuie să execute antrenamentele, să asigure serviciul de poliţie aeriană, de eventuală intervenţie. E adevărat că simulatoarele de zbor sunt foarte utile, dar ele nu pot suplini zborul efectiv. Aşadar, nu cred că cineva îşi poate asuma deciza de a renunţa la aceste aparate de zbor pentru că în momentul de faţă suntem în imposibilitatea financiară de a le înlocui", mărturiseşte acesta.
În logica militară nu există jumătăţi de măsură: "Nu e ca şi cum piloţii ar putea într-o zi să vină şi să spună că nu mai vor să se ridice de la sol pentru că uite, le mor colegii. Ei trebuie să se urce în aceste avioane indiferent de discuţiile ipotetice care se nasc în societatea civilă. Aceasta este misiunea lor, e responsabilitatea pe care armata o are faţă de stat şi pe care piloţii şi-au asumat-o în momentul în care au depus jurământul".
Concret, aceste avioane - indiferent de faptul că în 2012 le expiră parametri tehnici şi li se epuizează resursa de zbor - trebuie să brăzdeze cerul. "Nu vorbim aici de condiţiile asmate în 2007. Şi dacă e membră NATO şi dacă nu, o ţară nu-şi poate lăsa descoperit spaţiul aerian", susţine Constantin Croitoru.
Moartea nu are un singur vinovat
Fostul şef al Forţelor Aeriene identifică în suspendarea procedurii de achiziţie de aeronave multirol una dintre cauzele tragediilor de genul celei de lângă Câmpia Turzii. Dar nu e singura cauză şi evită să dea verdicte finale: în astfel de cazuri există doar o vină colectivă, generată de context şi o înlănţuire de decizii.
"Nu poţi arăta cu degetul pe nimeni. Dacă în 2008 se hotărâse să înlocuim MiG-urile cu avioane F16, iată că decizia a fost amânată. Problema ţine de situaţia economică. Ce nu trebuie să uităm însă e că în momentul de faţă oricare aparat de zbor din această categorie e mai sigur ca MiG-urile 21 LanceR" conchide generalul Croitoru.
AVIOANE VECHI, SARCINI MULTE
MiG-urile participă şi la misiuni civile
În dotarea Flotilei 71 Aeriană "General Emanoil Ionescu" se găsesc exclusiv avioane MiG 21 LanceR. Cu aceste aparate, vechi de zeci de ani, piloţii au misiunea de a menţine integritatea spaţiului aerian NATO, de a furniza asistenţă de navigaţie pentru aeronavele militare şi civile şi de a asigura operaţiuni de curierat, legătură şi transport aerian de trupe.
Misiunilor militare li se adaugă cele civile: în caz de catastrofe sau calamităţi naturale, Flotila 71 Aeriană derulează acţiuni umanitare şi de căutare, salvare şi evacuare a oamenilor.
Deşi autorităţile nu au avansat o cifră exactă, surse militare au declarat pentru EVZ că în prezent în dotarea unităţii sunt aproximativ 40 de MiG-uri. Numărul lor scade constant însă pentru că le expiră parametri tehnici şi trebuie scoase din uz.