Nu cred că există jurnalist care să se ia în serios și să se respecte cât de cât, să nu simtă gustul amar pe care i-l lasă sentimentul inutilității. Să scrii după ce te documentezi serios, după ce înțelegi bine subiectul, după ce te verifici cu vârfuri ale domeniului pe care se sprijină subiectul, apoi dezvoltarea ulterioară să-ți arate că ai avut dreptate, dar cu toate astea să nu se întâmple nimic. Și iar, și iar, și tot așa. Ba chiar să mai și fii înjurat, să fii acuzat că aperi cauze ilegitime. Păstrând proporțiile, este o sarcină sisifică să le strigi troienilor să nu dărâme zidurile, ca să bage Calul în cetate.
Am scris de nenumărate ori, încă din timpul prăpădului, că teroarea pe care a dezlănțuit-o Gruparea de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”, în vremea Protocoalelor SRI-DNA, va avea consecințe nu doar în planul personal al celor cărora le-au fost distruse viețile. Arătam acum patru ani că cei 10 ani de Teroare instaurată de Gruparea SRI-DNA-ÎCCJ au făcut pulbere prestigiul judecătorilor, daună ireparabilă multă vreme, pentru că, în fond, ei au consacrat în mandate de arestare și ani de pușcărie toate nelegiuirile Grupării. Aceasta, alături de scăderea pe termen mediu a încrederii în Justiție. Doar o mână de judecători și-a terfelit jurământul sub pingelele încălțărilor, dar ceea au făcut cei câțiva este atât de grav, încât o nemeritată anatemă va apăsa vreme îndelungată, nemeritat, pe întreaga breaslă.
O nouă consecință vine să se adauge. Aceea a despăgubirilor pe care poporul român trebuie să le plătească victimelor acestei sinistre asocieri Ofițer SRI-Procuror DNA-Judecător, dar cu principal vinovat judecătorul care a emis mandatele criminale și cel care a pronunțat sentințele definitive, acelea care l-au nenorocit pe nevinovat. Tot acum patru ani spuneam că victimele Grupării de Criminalitate Organizată DNA-SRI-ÎCCJ nu vor ezita în a-și obține reparații și despăgubiri. Pe calea Justiției de la noi, atunci când ea își va reveni din dezastrul în care a fost scufundată, plus pe cea a CEDO, victimele vor primi despăgubiri serioase de la statul român, adică de la noi, cetățenii, pentru samavolniciile pe care le-au suferit.
Ei bine, această vreme a venit de câțiva ani. Sunt trei ani de când avocatei Rodica Constantinovici i s-au acordat 50.000 de lei daune morale, pentru că a fost încarcerată abuziv de judecătoarea Mariana Ghena, membru al CSM cu cererea de pensionare, cu pensie imensă, depusă zilele trecute. Să nu își imagineze cineva că despăgubirea a fost plătită din buzunarul judecătoarei. Nu, banii au fost plătiți de noi, de la bugetul de stat! Deschid o paranteză și o rog frumos pe judecătoare ca prima pensie pe care o va ridica în luna ianuarie să o doneze unui orfelinat, astfel ca mare parte din cei 50.000 de lei pe care românii i-au plătit pentru abuzul ei să ajungă la copiii abandonați, adică la niște români amărâți.
Deja, nu mai poate fi ținută evidența despăgubirilor acordate - curg unele după altele - de diferite instanțe, în urma abuzurilor criminale săvârșite în cei zece ani în care generalul SRI, Florian Coldea, și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, au trimis Justiția la produs, pe Centură, pentru ei și pentru acoliții lor.
Ca să venim la zi, în aceeași mascaradă SRI-DNA, numită Dosarele „ANRP”, judecătoarea Raluca Focșa de la Tribunalul București a obligat statul român să-i plătească avocatei Ingrid Mocanu 500.000 lei, 100.000 de euro, daune morale pentru patru luni de arest preventiv pe care le-a suferit, în baza unui dosar fabricat de procurorul DNA Dănuț Volintiru și confirmat de fostul șef al Secției I a DNA, Gheorghe Popovici. Ambii, astăzi, pensionari de lux, cu pensii care doar în câteva luni ar putea acoperi despăgubirea acordată victimei, avocata Ingrid Mocanu.
Legea prevede posibilitatea ca Ministerul Finanțelor Publice să se îndrepte în regresie împotriva magistraților, în vederea recuperării prejudiciului adus bugetului de stat. Până acum nu există niciun caz de asemenea acțiune. De ce nu există? Am mai explicat. Din pricina unui cuvânt plasat absolut golănește în Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor. Legea prevede ca: „După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date, statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.” Cuvântul cu pricina este POATE, „se poate îndrepta”, nu „se va îndrepta”. Ministerul Finanțelor Publice nu a considerat niciodată că este cazul să recupereze prejudiciul de la vreun procuror sau judecător.
De ce Finanțele nu s-au îndreptat niciodată împotriva vreunui procuror sau judecător? Din același motiv din care magistrații ridică o pensie lunară imensă, cam cât o despăgubire medie acordată victimelor lor. Pentru că noile generații de magistrați trebuie să fie liniștite și așezate la adăpost de greutățile zilei, să se simtă în siguranță în calitate de bâte de lux, de plutoane execuție la comandă.