Mersul pe bicicletă, la modă în România încă din 1896

Pe plaiurile noastre reînvie un obicei "uitat", pe care occidentalii îl ţin la mare cinste, considerându-l un simbol al schimbării stilului de viaţă şi al preocupării faţă de mediu.

Românii, despre care s-a încetăţenit ideea că nu ar merge fără maşină nici măcar până la colţul străzii, au o tradiţie veche în ceea ce priveşte mersul pe bicicletă. Este adevărat că au uitat-o de-a lungul timpului, atraşi de mirajul bolizilor de lux, dar iată că acum se întorc la rădăcini, conform principiului "ceva vechi, ceva nou". Şi se aliniază la ceea ce Occidentul defineşte a fi provocarea viitorului pentru oraşul modern. Mai mult, specialiştii vorbesc deja despre "cultura pe două roţi" şi în plus afirmă că persoanele care merg periodic pe bicicletă îmbătrânesc mai greu decât cele care nu au acest obicei. "E la modă şi la noi" În 1896, revista "Amicul progresului român" nota: "Este curios de observat ce avânt a luat la noi bicicleta". Iar alte reviste autohtone din acelaşi an 1896 subliniau că mai ales femeile adorau mersul pe bicicletă, şi descriau costumele biciclistelor: "Chiulotă neagră, largă sus şi strânsă sub genunchi cu un gumilastic; ghete galbene, cu şireturi până la jumătatea pulpei, aşa ca să nu rămână descoperiţi ciorapii mai mult de două degete, deci să se vadă foarte puţin; bluză albă, închisă până la gât, cu mâneci largi. Este clar: bicicleta e la modă şi la noi". Înţelegem că în anul 1896, mersul pe bicicletă devenise deja un stil de viaţă la noi. Prima menţiune legată de ciclism în România datează din 1860: societatea Tirul punea la dispoziţie membrilor săi, contra taxă, câteva velocipede. Prima bicicletă, o trotinetă cu scaun La nivel mondial, prima bicicletă fusese inventată în 1817, de baronul neamţ Von Drais. El folosea această "maşină mergătoare", după cum îi spunea, pentru a se deplasa mai repede pe aleile grădinii regale. Bicicleta avea două roţi egale, cu ghidon la cea din faţă, şi era construită toată din lemn. Cum mergea pe ea? Se suia, se împingea cu picioarele în pământ şi îşi făcea vânt! A fost numită şi "drezină", sau "cal de plăcere" dar nu a avut mare succes. Apoi în 1839 a apărut Mac Millan, un fierar din provincia scoţiană Dumfrieshire, care a realizat prima bicicletă funcţională, după patru ani de experimentări intense. Pedalat de lux În prezent, mai ales în Occident lumea renunţă la maşini pentru a face mai multă mişcare, pentru a economisi şi, de ce nu, pentru a polua mai puţin mediul. Iar cei care fac legea în trenduri iau intuit potenţialul de accesoriu la modă. Primul pas l-a făcut Casa Chanel în anul 2008, când dragostea pentru sport a creatoarei de modă Coco Chanel a fost celebrată prin lansarea unei biciclete ergonomice cu opt viteze. "Handmade", din aluminiu, cu piele matlasată şi logoul casei… A fost lansată în ediţie limitată, preţul fiind de 12.695 de dolari.

Puterea exemplului a funcţionat, creatoarea americană Cynthia Rowley lansându-şi, tot în 2008, o colecţie limitată de biciclete în culori vesele, cu accente florale! Întrebată de ce a creat biciclete, Cynthia a răspuns: "Din egoism! Pentru că pedalez mult prin New York şi am vrut o bicicletă personalizată…". Preţul? 1.200 de dolari. Bicicleta electrică, o monstruozitate modernă Cea mai nouă provocare în domeniul bicicletelor o reprezintă însă bicicleta victoriană! "Această bicicletă a stârnit admiraţia, dar şi indignarea bicicliştilor din lumea întreagă, puşi în faţa unei biciclete electrice de ultimă generaţie, cu un design victorian", subliniază publicaţia britanică Daily Mail. Inventatorii noii biciclete electrice, intitulată YikeBike, au oferit publicului următoarea explicaţie: "un mijloc de transport cu care te poţi strecura uşor prin aglomeraţiile marilor oraşe, fără să te mai gândeşti la problema locurilor de parcare!". Plecând de la amuzantele biciclete cu o roată mai mică şi una mai mare, cei doi au reuşit să pună la punct un vehicul revoluţionar, care în numai 15 secunde poate fi pliat, băgat într-o husă şi luat la subsuoară de utilizator… <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/X813eTuZJkc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Danezii, ecologişti din zgârcenie Fanii împătimiţi ai bicicletelor rămân însă danezii. Care nu se mulţumesc să aibă puzderie de biciclete la ei în ţară, ci le mai şi "împrăştie" prin lume (nu demult, pe piaţa românească a pătruns un brand danez, creator de biciclete unicat). De altfel, în capitala daneză, cine n-are bicicletă nu există. Lumea merge pe biciclete prin Copenhaga, fie ploaie, vânt sau ger. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/r3Dsgx0WjU4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Le vezi peste tot - la muncă, la piaţă, la distracţie, au culoare speciale, semafoare şi indicatoare. Desigur, în spatele spiţelor bântuie "bârfa" că danezii sunt prea zgârciţi să plătească transportul în comun (scump!) sau pur şi simplu preferă să nu dea o căruţă de bani pentru a-şi cumpăra maşini - cele mai scumpe din Europa. În Bucureşti de exemplu, majoritatea celor care apreciază mersul pe bicicletă sunt tinerii. În străinătate însă producătorii de biciclete se adresează din ce în ce mai mult şi vârstelor mai înaintate, pentru a le oferi bicicleta ca alternativă de transport. În rest, după cum spunea scriitoarea Iris Murdoch, "doar bicicleta rămâne curată la inimă"… MODERNI. Fie vremea cât de rea, danezii nu renunţă la biciclete EXEMPLU Toată Costa Rica merge pe bicicletă Nu degeaba Costa Rica a fost desemnată, în anul 2009, cea mai fericită şi mai "verde" ţară din lume. Aici majoritatea populaţiei a renunţat de mult la maşini, pentru a face mai multă mişcare, pentru a economisi şi, de ce nu, pentru a polua mai puţin mediul înconjurător. Omul de afaceri Cornel Tăbăcaru, care de multă vreme locuieşte o perioadă a anului şi în Costa Rica, merge şi el (şi familia) pe bicicletă, "pentru a nu face notă discordantă cu restul populaţiei", după cum mărturiseşte. "Toţi cei de aici au bicicletă. De ce să consume benzina degeaba? Costa Rica e fără fiţe, toată lumea e simplu îmbrăcată… Unele dintre biciclete sunt identice cu cele întâlnite pe uliţele satului românesc, altele sunt moderne şi, bineînţeles, colorate. Noi ne-am luat roz! Suntem o familie veselă, cu simţul umorului, iar costaricanii apreciază simţul umorului şi zâmbesc cu gura până la urechi de fiecare dată când ne văd mergând pe bicicletele noastre roz". RELAXAT. Cornel Tăbăcaru se deplasează în Costa Rica pe o bicicletă roz

"În Costa Rica, majoritatea populaţiei a renunţat de mult la maşini în favoarea bicicletelor." CORNEL TĂBĂCARU, om de afaceri Evz.ro a desfăşurat, în septembrie 2010, campania "Pe două roţi", al cărei scop a fost să aducă în discuţie problemele cu care se confruntă bicicliştii în aglomerările urbane din România, dar şi să promoveze mersul pe două roţi. Citiţi mai jos câteva dintre articolele publicate în cadrul campaniei:

• Cu bicicleta în marele oraş: "Unu m-a luat pe capotă. Dar lumea se obişnuieşte cu noi"
• Cu bicicleta în trafic, un gest kamikaze? Trebuie schimbat Codul Rutier?
• Bicicletele şi edilii: "E ceva prea nou şi îi sperie"
• Activist: Mai întâi trebuie creată infrastructură, bicicliştii ies singuri
• Cum prindem din urmă bicicleta olandeză
• Tinereţe fără bătrâneţe pe bicicletă, în fiecare zi
• Cum îţi alegi bicicleta potrivită
• EXPERIMENT: Cu bicicleta la muncă. Aventuri în traficul din Bucureşti
• Vedete pe bicicletă: e cool, mobil şi sănătos
• Cum a înlocuit criza maşina românului cu bicicleta
• Au încălecat pe-o şa şi i-au spus Bucureştiului aşa: "Călătorind mai inteligent, trăim mai bine"
• Cu tocuri şi rochie, pedalând pe bicicletă