Merita sa-ti dai viata pentru cariera si o leafa de 2000 de Euro?

Decesul Ralucai Stroescu, tanara care si-a pierdut viata de prea multa munca, a socat opinia publica si a declansat dezbateri aprinse.

Moartea Ralucai Stroescu, tanara de 31 de ani - manager in compania de audit Ernst&Young, a socat opinia publica si a declansat un val de mesaje, reactii si opinii ale angajatilor fata de conditiile de munca la care sunt supusi. Sute de mesaje postate pe evz.ro acuza practicile unor angajatori. Dezbaterile au mers mai departe: daca e normal sau nu sa renunti la viata personala, la un trai normal doar de dragul banilor si al carierei. Exista calea de mijloc?

Era epuizata si subnutrita

Raluca Stroescu a murit, cel mai probabil, de epuizare. Medicii legisti afirma ca din probele pe care le-au recoltat pana acum rezulta ca tanara a murit in urma unui stop cardiorespirator.

„Rezultatele examenelor toxicologice si ale celor histologice vor iesi peste aproximativ o luna. Nici testele ADN nu sunt gata deocamdata”, ne-a declarat medicul legist Alexandru Gheorghe de la Institutul National de Medicina Legala.

Specialistul spune ca cei care au examinat cadavrul femeii au observat ca era subnutrita (avea mai putin de 40 de kilograme) si traia mai mult cu apa. „Fie nu mai manca, fie nu asimila pentru ca nu putea sa mai suporte mancarea”, crede legistul Alexandru Gheorghe.  Legistii au mai descoperit ca femeia avea tulburari hormonale si fibroza miocardica (uscarea muschiului inimii).

Primele semne de „omenie”

Ca reactie la aceasta dezbatere, multinationalele din domeniul auditului au anuntat incepand de ieri, potrivit unor surse din interior, ca vor da liber angajatilor pe 1 mai si chiar pe 30 aprilie, desi aceasta zi este una de vacanta doar pentru cei care lucreaza la stat. De asemenea, angajatii din Big4 sunt trimisi acasa de doua zile la ore „rezonabile”, adica la opt seara. ITM va verifica abia astazi conditiile de munca din compania la care lucra Raluca. 

DEZBATERE. „Evenimentul zilei” lanseaza o dezbatere pe evz.ro privind atitudinea fata de munca. Cat sunteti dispus sa dati pentru o viata mai buna? Ce puneti pe primul plan: cariera sau familia? Asteptam povestile si opiniile dumneavoastra pe www.evz.ro.

Tu cat esti dispus sa sacrifici pentru cariera?

Descoperita de pompieri

„Parca dormea”

 

Cadavrul Ralucai Stroescu a fost descoperit de pompierii-salvatori. „Sambata, in jurul orei 14.30, cineva a sunat la 112, chemand in ajutor politia. Am fost trimisi si noi pentru a debloca usa unui apartament situat la etajul 8 al blocului din strada Emil Garleanu, numarul 12 (...) Cand am plecat din unitate nu ma gandeam la o tragedie. Suntem chemati sa deblocam zeci de usi in fiecare saptamana”, ne-a declarat unul dintre cei trimisi la interventie. Pompierilor le-a fost greu sa sparga usa metalica de la intrare, asa ca au apelat la o alta solutie: sa intre in casa pe unul dintre geamurile balconului.

„Am urcat pe bloc, iar de acolo am coborat pe o cordita, am fortat un geam de la balcon si am intrat in sufragerie. Stiam de la politisti ca ar trebui sa fie o fata in casa, asa ca am iesit din acea camera, am deschis usa dormitorului si am vazut-o. Era acolo, intinsa pe o canapea, de parca dormea. Am banuit ca este moarta”, a incheiat cu glas tremurat „salvatorul”.

„Tanara nu constientiza gravitatea situatiei”

Psihiatrul Eugen Hriscu, specialist in dependente, a analizat pentru EVZ mesajul pe care tanara Raluca Stroescu l-a trimis prin e-mail prietenei sale. Faptul ca tanara folosea expresii precum „nu mai vreau”, „nu mai pot”, „nu iti poti imagina”, „cu cine dracu sa discuti” asa-numitul „smiley” (figura zambitoare :), arata ca nu constientiza gravitatea situatiei sau incerca sa o faca sa para mai putin periculoasa pentru prietena ei.

„Este bine ca amicii sa nu se bazeze intotdeauna pe faptul ca totul este in regula, ci sa incerce sa dea o mana de ajutor si sa traga un semnal de alarma”, crede psihiatrul. El spune ca in astfel de situatii si familia joaca un rol important.

„Exista cazuri in care rudele te incurajeaza sa te comporti intr-un fel sau altul. Daca familia te lauda doar pentru ca muncesti, asta vei invata de mic copil sa faci.”

Final. Raluca Stroescu a fost inmormantata intr-un mic cimitir din Ploiesti. Ea a fost condusa pe ultimul drum de zeci de prieteni, fosti si actuali colegi  Povestea Ralucai Stroescu nu are nimic senzational. A dus lipsa unei familii adevarate dupa divortul parintilor ei, a iubit arta, cand era mica, si cifrele, mai tarziu. Si-a iubit bunicii, cei care au crescut-o, si a dorit intotdeauna sa se autodepaseasca, sa devina cea mai buna. Ieri, aproape 100 de oameni, rude, cunoscuti sau colegi, au condus-o pe ultimul drum intr-un mic cimitir din Ploiesti pe cea care s-a stins din viata socant si mult prea devreme. 

Mandria familiei

Iubitoare a artelor plastice, pasionata de lumea fascinanta a cartilor si de frenezia cifrelor. Sensibila si rationala, fire luptatoare, cu ochi patrunzatori, extrem de responsabila si devotata.

Raluca Maria Stroescu a fost si va fi mandretea familiei. „Se autodepasea printr-o ambitie si putere de munca fantastica. De fapt, de mica a castigat toate olimpiadele si concursurile la care a participat. Are zeci de diplome. A primit mereu lauri si cununi, insa a pierdut cununa vietii”, ne descrie Victoria Gheorghievici, in cateva fraze, viata nepoatei ei, Raluca. 

Nu a fost intotdeauna indragostita de cifre. A facut primele opt clase la Liceul de Arta „Nicolae Tonitza”. Apoi a descoperit o noua lume, urmand cursurile Liceului „Mihai Viteazul” la clasa de matematica-fizica. A visat sa faca Academia de Studii Economice si a terminat-o cu brio. Dornica sa invete mai mult si totodata sa demonstreze ceea ce stie, a inceput sa lucreze imediat ce a iesit de pe bancile facultatii.

Crescuta de bunici

Cum viata personala si adolescenta i-au fost marcate de instabilitate familiala, Raluca Stroescu a pus totdeauna studiile pe primul plan. „Divortul parintilor si lipsa mamei s-au resimtit mereu, chiar daca a fost crescuta de bunici cu foarte multa dragoste. Educatia s-a bazat pe incredere si cultura. Nea Gigi (n.r. - bunicul Ralucai) este un om deosebit.

De la el a inceput sa iubeasca cifrele: a lucrat si la Ambasada Romaniei din Germania, pe comert exterior”, povesteste indurerata doamna Vali, o veche prietena a familiei Stroescu.

A ajuns manager auditor la o companie importanta in Romania. „Daca i se dadea Ralucai o sarcina de indeplinit, doua, cinci, ea facea si imposibilul si le rezolva”, spune George Frusinoiu, un alt fost coleg al tinerei.

Zeci de coroane pentru Raluca

Automatismele vietii Ralucai Stroescu s-au transformat ieri, la inmormantarea acesteia, in povesti trase parca la sablon, elemente dintr-o inmormantare in care au fost putine de vazut, dar destule detalii de ascultat cu atentie.

Grupul persoanelor venite sa o vada ultima oara pe Raluca a inceput sa soseasca la cimitir cu mai bine de doua ore inaintea inceperii ceremoniei. Rude, prieteni din copilarie, colegi de serviciu, dar si reprezentanti ai unor banci sau firme pentru care tanara lucrase, veniti cu masinile personale sau, organizat, cu autocarul, au umplut de aranjamente florale micuta capela a Cimitirului Viisoara.

Telefonul mobil si pamantul

Linistea deplina din timpul slujbei de inmormantare a fost intrerupta, in etape scurte, dar extrem de numeroase, de telefoanele mobile care sunau staruitor, aducand cu sine probleme de genul, „da, trimiteti raportul la noi si maine-dimineata, la prima ora, veti avea raspunsul final”.

Fara mare tam-tam, fara a-i fi descoperita fata vreo secunda, tanara a fost ingropata, in izbucniri seci de lacrimi din partea tatalui si a bunicului, in repetitiile verbale ale groparilor, atenti sa nu scape cosciugul, si a mirosului de flori proaspete ce se lipise de aerul cimitirului. Asa a parasit aceasta lume Raluca Stroescu. Intre un telefon mobil si zgomotul primei lopeti de pamant ce izbeste fara mila cosciugul. (Mihaela Stanciucu, Mihai Mincan)

 

 

DEPENDENTI DE SERVICIU

 

„Si eu am fost workaholic”

„Cam in fiecare zi lucram de la 9-10 pana la 24 si ma duceam si sambata si duminica”, isi aminteste Ana Maria Savu, care, desi angajata ca traffic&communication manager, ajunsese sa coordoneze sapte departamente.

Ea a mers la serviciu pana in ultimele zile inainte de a naste. Facea asta pentru ca, asa cum recunoaste, nu ar fi putut sa plece acasa, stiind ca lasa ceva neterminat la birou. De altfel, acum abia asteapta sa se intoarca la munca, dupa ce copilul va implini 6 luni.

Cola in loc de masa

O zi de munca obisnuita pentru Ana incepea cu cititul e-mailurilor, care ii adaugau o serie de noutati pe agenda zilei. Asta pentru ca, in fiecare dimineata, avea pe agenda o lista aproape inepuizabila de sarcini, o pagina sau uneori chiar doua. Apoi urmau telefoanele de la prima ora, pentru a solutiona problemele care aveau termene-limita.

Teoretic avea si pauza de masa, care se transforma de cele mai multe ori in pauza de tigara, la care se adaugau cei doi litri zilnici de Cola si vreo trei-patru cafele. „Mai mancam un sandvis sau puneam masa in timpul unei intalniri”.

Ana recunoaste ca este multumita ca era apreciata, sefii ei stiau ca se pot baza pe un angajat care nu pleaca acasa decat atunci cand isi termina toate sarcinile si nu cand se termina programul.

„Acum lucrez de acasa. Cred ca am luat pauza numai o saptamana, doua, dupa nastere”, povesteste femeia de 29 de ani. Munca peste program nu a determinat-o sa-i fie scarba de serviciu. „Ma simteam bine la munca. Eram perfect constienta de ceea ce fac”, spune Ana, aceste cuvinte plasand-o in randul „workaholicilor”, adica „dependentii de munca”.

Te epuizezi singur

Un tanar de aceeasi varsta cu Ana, si el angajat al unei companii multinationale si care doreste sa-si pastreze anonimatul, este de parere ca „tu esti singurul in masura sa realizezi ca nu poti face fata tuturor atributiilor”. El crede ca „epuizarea este de multe ori un efect al faptului ca nu stii sa-ti gestionezi timpul sau, daca esti intr-o pozitie de top, nu stii sa delegi responsabilitatile”. (Eugenia Mihalcea, Roxana Lupu)

Sfatul specialistului

 

Cum te eliberezi de „obsesia de munca”

Prima lectie pe care ar invata-o un dependent de munca de la un psihiatru ar fi: „Invata sa te reechilibrezi si stabileste-ti limite! Fa ce trebuie, dar si ce-ti place, in aceeasi masura”. A doua regula: „Tine-te de promisiuni!”. A treia regula: „Pleaca in vacanta!”. Specialistii in „dependente” spun ca nu este greu ca o persoana sa ajunga dependenta de munca - termenul consacrat fiind „workaholic” -, daca asta ii face bine si daca numai la serviciu se simte valorizata.

Nici drumul de intoarcere nu este insa dificil de gasit. „Pentru inceput, o astfel de persoana isi poate propune sa munceasca 10 ore pe zi doar de doua ori pe saptamana, apoi poate sa incerce sa ajunga la opt ore de munca pe zi, pe parcursul intregii saptamani”, explica psihiatrul Eugen Hriscu, medic specializat in „dependente”.

Apoi, numarul de activitati „placute” - intalnirile cu prietenii, lectura, plimbarile - trebuie sa echivaleze cu cel al „obligatiilor” si, in fine, la fel de important e sa nu se renunte la weekenduri ori vacante.

Munca pana la moarte

 

Cazuri tragice la Ernst&Young

Cazul Ralucai nu este unul izolat. Din sutele de mesaje si reactii primite ieri de EVZ reiese ca principala calitate pentru a te putea angaja intr-o companie din Big 4 este rezistenta la stres. La foarte mult stres.

„As dori sa va informez ca nu este un caz izolat, anul trecut a murit un baiat tanar de la EY Atena din aceleasi cauze”, ne-a transmis in scris un fost angajat al companiei Ernst&Young. Nici in Romania nu este un caz singular: in cursul anului trecut, o alta angajata a companiei, Laura Damian, de la Departamentul taxe, a murit intr-un accident stupid, dupa ce a adormit la volanul masinii sale.

A plecat epuizata de la o ultima intalnire cu un client, dupa o zi de munca. „Daca pleci la 11 este inca devreme. Personal, am lucrat de doua ori 36 de ore (zi, noapte, zi) si nenumarate weekenduri. Pot spune ca eram deprimat, nu aveam chef de nimic si parea ca nu se mai termina”, spune unul dintre fostii angajati.

Cititi si COMENTARIUL LUI ANDREI CRACIUN