Unica posibilitate de a evita răspândirea bolilor prin ţiganii nomazi este stabilitatea acestora pe lângă măsurile sanitare generale această măsură se va isbi de rezistenţa mare a ţiganilor şi trebue date de acea ordine severe poliţieneşti.
Dar în aceaş măsură trebue să se procure ţiganilor mijloace de existenţă. Acestea constau în muncile agricole la proprietarii rurali mari şi mici.
Pentru ca la atari corecţiuni să nu se depăşească măsura periclitării sănătăţii sale, această executare a pedepsei ar trebui rezervată anumitelor organe sub prescripţiuni lămurite de executare, fie poliţiei rurale, fie autorităţii comunale.
Prin acelaşi ordin comunica că se interzice:
1. Vânzarea oricăror mărfuri din traficul comercial cu un adaus care ar depăşi cu mult profitul obişnuit în timp de pace.
2. de a contribui, din lăcomie de câştig, ca o marfă din traficul comercial să se scumpească, prin predarea din mână în mână la preţuri din ce în ce mai mari.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric